en-USro-RO

Inregistrare | Login
19 noiembrie 2017
Sfinti  »  Mai Search

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Duminică, 19 noiembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Abdia, profet
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 33-a de peste an
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă duminicală
verde, I
Lectionar
Prov 31,10-13.19-20.30-31: Daţi-i după rodul mâinilor sale!
Ps 127:  Fericit este omul care se teme de Domnul!
1Tes 5,1-6: Ziua Domnului să nu vă surprindă ca un hoţ.
Mt 25,14-30 (Mt 25,14-15.19-21): Peste puţin ai fost credincios: intră în bucuria stăpânului tău!
 

01
Sf. Iosif Muncitorul

Pentru a pune în evidenţă valoarea şi nobleţea muncii, Biserica ne invită să reflectăm la situaţia de muncitor a Sfântului Iosif. Sărbătoarea de la 1 mai a Sfântului Iosif înlocuieşte sărbătoarea Sfântului Iosif, Patronul Bisericii Universale, stabilită de Pius al IX-lea în 1847.

02
Sf. Antonin din Florenţa, ep.

Fiul unui notar din marele oraş Florenţa, Antoniu s-a născut în anul 1389 şi la botez i s-a dat numele de Anton. Mai târziu, datorită staturii lui mici şi sănătăţii şubrede, i s-a spus Antonin.

02
Sf. Atanasiu, ep. înv.**

Atanasiu a trăit într-o perioadă istorică foarte agitată pentru Biserică. Aceasta, abia ieşită din perioada persecuţiilor, se confrunta cu două probleme: raporturile cu autoritatea imperială şi formularea adevăratei doctrine în interiorul culturii greco-romane.

03
Sf. Iacob, ap.

Iacob cel Mic este numit astfel deoarece era cel mai mic de statură în raport cu celălalt apostol, fratele sfântului Ioan, care purta acelaşi nume.

03
Sf. Filip, ap.

Filip din Betsaida era pescar şi, la chemarea lui Isus, l-a urmat cu promptitudine. Întâlnindu-l pe Bartolomeu, care era din acelaşi ţinut, l-a informat cu mult entuziasm că l-a aflat pe Mesia cel promis de profeţi. La răspunsul plin de neîncredere al prietenului său, el nu a dat înapoi, ci i-a propus să meargă şi să-l vadă cu proprii ochi.

04
Sf. Florian, m.

Despre Sfântul Florian nu se cunoaşte decât faptul că a fost martirizat prin înecare în apele râului Anisus (provincia Noricum, Austria de astăzi), în timpul împăratului Diocleţian.

07
Sf. Ghizela, regină

Sfânta Gisela este fiica lui Henric al II-lea de Bavaria şi a Giselei de Bourgogne, soră a Sfântului Henric, împărat al Germaniei, şi soţie a Sfântului Ştefan, regele Ungariei.

07
Sf. Roza Venerini, călug.
07
Sf. Anton Pecierskij

*

08
Fer. Ieremia Valahul, călug.

La 29 iunie 1556, în sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Pavel, se născu cuviosul Ieremia despre care se poate scrie întocmai ceea ce este scris despre Iob: „om simplu şi drept, care se temea de Dumnezeu şi se ferea de păcat” deoarece a fost prin excelenţă un om simplu, desăvârşit din orice punct de vedere, plin de frica lui Dumnezeu, fugind de orice rău, model de perfecţiune şi de sfinţenie.

08
Sf. Victor, m.
09
Sf. Pahomie, pustnic

Un călugăr egiptean din secolul al IV-lea, Sfântul Pacomie, propune o nouă formă de viaţă călugărească: cenobismul, sau viaţa comună, formă în care disciplina şi autoritatea elimină anarhia anahoreţilor.

11
Sf. Mamert, ep.

Sfântul Mamert este legat de procesiunea ce se obişnuieşte a se face în zilele de Rogaţiuni, cu trei zile înainte de sărbătoarea Înălţării, când la slujbe şi, apoi, în procesiuni în afara bisericii se fac rugăciuni pentru a se cere de la Dumnezeu îndepărtarea calamităţilor naturale.

12
Sf. Nereu, m.*

*

12
Sf. Ahile, m.*
12
Sf. Pancraţiu, m. *

A fost martirizat sub Diocleţian şi pe mormântul său, în cimitirul din Ottavilla, aflat pe via Aurelia, a fost ridicată bazilica ce-i poartă numele.

13
Sf. Fecioară Maria de la Fatima *

Preacurata Fecioară Maria se arată în ziua de 13 mai la trei copii portughezi, care îşi păşteau oile în locul numit Conca di Iria.

14
SF. MATIA, ap.

Eusebiu de Cezareea îl consideră unul dintre cei şaptezeci şi doi de discipoli ai Domnului. Este sigur că, după Înălţare, Petru, aflându-se în cenacol împreună cu apostolii, cu Maria şi alţi credincioşi în număr de circa 120 de persoane, a propus să fie adus din nou la 12 numărul apostolilor, aşa cum fusese voinţa Învăţătorului, alegând pe unul dintre cei prezenţi care au fost cu Isus încă de la început.

15
Sf. Isidor Plugarul, m.

Deşi numele Isidor este de origine păgână (Isis este zeitate egipteană a fertilităţii şi a naturii, doron = dar; Isidor – dar al fertilităţii, al naturii), el a fost purtat de cel puţin zece sfinţi înscrişi în Martirologiul Roman, care ne dovedesc că harul lui Dumnezeu sfinţeşte şi firea omului, şi numele.

17
Sf. Pascal Baylon, călug.

Pascal Baylon, neavând studii deosebite, şi-a trăit viaţa de mănăstire îndeplinind oficiul de portar, dar este considerat „teolog” al Sfintei Euharistii, nu numai pentru disputele pe care le-a susţinut cu calvinii, în timpul unei călătorii prin Franţa, dar şi pentru scrierile ce ne-au rămas de la el, un rezumat din cele mai mari tratate asupra acestui argument.

18
Sf. Ioan I, pp. m.

Ioan era originar din Toscana, dar s-a mutat la Roma, devenind diacon al acestei Biserici şi câştigându-şi respectul clerului şi al poporului care l-a ales papă după moartea lui Hormisdas, în 523.

18
Sf. Leonard Murialdo, pr.
19
Sf. Celestin al V-lea, pp.

Numele Celestin pentru bărbaţi şi Celestina pentru femei provin din adjectivul coelestis = ceresc, ceea ce aparţine împărăţiei cerului. Creştinii au folosit deseori aceste nume, care, şi prin sonoritatea lor, amintesc ceva din limpezimea şi puritatea cerului senin, iar sufleteşte, par o reflexie a luminii şi a păcii din casa Tatălui.

20
Sf. Bernardin din Siena, pr.

Bernardin s-a format de tânăr la şcoala Celui Răstignit. O anumită iconografie l-a pictat, eronat, ca pe un frate firav, cu o privire blândă şi dulce la cuvânt. Chiar dacă nu avea un fizic impunător, cu statura sa morală, acest fiu al sfântului Francisc a cutremurat timpul său, fiind un mare reformator nu numai în câmpul strict religios, ci şi în cel social şi politic.

20
Sf. Lidia, ucenica sf. Paul

Lidia, recunoscătoare pentru bucuria ce i-au adus-o în suflet cuvintele Apostolului şi harul botezului, i-a rugat cu delicată insistenţă, ba chiar i-a şi „silit” pe misionari să accepte ospitalitatea ei. Casa Lidiei devine, în felul acesta, primul centru comunitar, prima ecclesia - „biserică” - din Europa. Pentru comunitatea creştină din Filipi, şi probabil îndeosebi pentru casa Lidiei, în Scrisoarea către Filipeni, Sfântul Paul are cuvinte de o gingăşie mişcătoare, numindu-i pe aceştia fraţi în Cristos „mult-doriţi, bucuria şi coroana mea”.

21
Ss. Cristofor Magallanes, pr. şi îns., m.

Preot cu o credinţă ferventă, conducător prudent al fraţilor preoţi şi păstor plin de zel, a fost înzestrat cu o deosebită capacitate de înnoire umană şi creştină a credincioşilor. Misionar între indigenii “huichole”, a răspândit cu zel devoţiunea Rozariului faţă de sfânta Fecioară. Cea mai mare muncă la care s-a dedicat în activitatea sa pastorală au fost vocaţiile sacerdotale.

21
Sf. Elena, mama împ. Constantin

Elena este un nume foarte vechi şi răspândit, mai ales, în lumea greacă; se pare că a fost numele unei divinităţi a luminii şi se aseamănă cu cuvintele greceşti helàne = făclie, torţă, şi hèle = strălucirea soarelui (a se compara cu helioterapia = tratament cu raze solare); poate avea şi formele: Ileana, Leana, Lina, Alen, Alina, Lenuş, Ela, Lili, Elen, Nelly, Ilona şi altele asemănătoare.

22
Sf. Rita din Cascia, călug.

Viaţa Ritei a fost o întreţesătură de fapte minunate, pe care tradiţia, din care avem puţine informaţii, ni le-a transmis; dar, ca în toate legendele, există, fără îndoială, un fond de adevăr.

22
Sf. Emil, m.

Emil şi forma feminină Emilia corespund numelui unei vechi familii de patricieni romani, familia Aemilia. Înţelesul de bază al cuvântului nu a putut fi descoperit; poate fi pus în legătură cu cuvântul grecesc aimylias = blând, duios. Din prenumele Emil sunt derivate şi Emilian, Milică, Mihuţ, Miluţă; de prenumele Emilia aparţin şi formele Emiliana, Ena, Mili, Milica, Mica. Păstrând apropierea de adjectivul aimylios = blând, duios, prenumele din familia Emil-Emilia ne-ar putea sugera dorinţa lui Isus: „Învăţaţi de la Mine, căci sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă pentru sufletele voastre”. Martirologiul Roman aminteşte o Sfântă Emiliana (Emilia) la 5 ianuarie.

23
Sf. Dezideriu, ep.

Creştinii din primele veacuri atribuiau numele de Dezideriu copiilor ce răspundeau unor dorinţe ale părinţilor, deoarece, în limba latină, desiderium înseamnă dorinţă. Prenumele evocă şi o imagine a lui Cristos, care a fost numit în Vechiul Testament „Dorul munţilor veşnici”, dorul tuturor sufletelor mari; de asemenea, poate aduce aminte de rugăciunea psalmistului: „Precum doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa te doreşte sufletul meu pe Tine, Doamne”. Prenumele Dezideriu poate avea şi forma de: Desir, Desire, Didier, Desimir, Desislau; pentru femei, există forma Deziderata.

24
Sf. Fc. Maria, Ajutorul Creştinilor
24
Sf. Donaţian, m.
24
Sf. Rogaţian, m.
25
Sf. Beda Venerabilul, pr. înv.

Beda, născut dintr-o familie umilă şi probabil orfan de ambii părinţi, la vârsta de 7 ani, a fost dus la mănăstire de rudele sale apropiate şi prezentat abatelui ca “oblat”, ferindu-l pe copil să devină servitor pe lângă vreun stăpân fără inimă şi asigurându-i în acelaşi timp o demnă formare umană şi creştină.

25
Sf. Grigore al VII-lea, pp.

Toată învăţătura sa este centrată pe realitatea lui Cristos, Dumnezeu adevărat şi om adevărat: el poate toate, dar s-a făcut slab şi sărac pentru a da tuturor o încurajare, un exemplu şi harul umilinţei. În raport cu măreţia lui Cristos, fiecare putere regală devine relativă. De aici derivă, în special, o concepţie foarte exigentă despre preot, ministrul lui Cristos în Biserica sa. În expunerea acestei doctrine, el foloseşte accente pe care le putem califica drept mistice. Vorbeşte despre rugăciunile pe care sfinţii le fac pentru noi. În ceea ce o priveşte pe Maria, el nu evocă numai rugăciunile, dar şi meritele. Toate eforturile sale, ca reformator, le vede destinate să pregătească împărăţia escatologică pe care Cristos, la sfârşitul veacurilor, o va pune în mâinile Tatălui.

25
Sf. Maria Magdalena de’Pazzi, fc.

Pasiunea pentru înnoirea Bisericii, aprinsă în timpul său în inima sfintei Ecaterina de Siena, s-a răspândit şi, la distanţă de două secole, continua să înflăcăreze o altă Ecaterina a ţinutului Toscanei, o carmelită din Florenţa, care îşi luase numele de sora Maria Magdalena. Pentru întreţinerea acestei flăcări au contribuit nu numai lectura scrierilor fecioarei sieneze, dar şi scrisorile pe care misionarii iezuiţi le trimiteau din India sau Japonia.

26
Preasfânta Treime
*
26
Sf. Filip Neri, pr.

Filip a fost un mare reformator, dar în felul său. El, care îl iubea aşa de mult pe Savonarola până la a-l considera un sfânt şi a-i citi scrierile, a adoptat pentru sine un stil diferit: violenţei profetului compatriot, el îi prefera fermitatea înveşmântată în caritate, o caritate îmbrăcată, la rândul ei, într-un umor sănătos. El lupta împotriva abuzurilor mai mult cu exemplul decât cu cuvântul; respecta instituţiile, dar nu aştepta prea mult de la ele. Obişnuia să spună: “Este posibil să restaurezi instituţiile prin sfinţenie, dar nu să restaurezi sfinţenia prin instituţii”

27
Sf. Augustin din Canterbury, ep.

“Episcopul Augustin, preacinstitul nostru frate, s-a format în regula mănăstirii, cunoaşte bine Sfânta Scriptură, prin harul lui Dumnezeu, este bogat în fapte bune; de aceea, tot ceea ce te va sfătui să asculţi cu plăcere, să pui în practică cu devotament şi să păstrezi cu multă grijă în amintire (...) Alătură-te cu toată inima lui în fervoarea credinţei şi ajută-l în efortul său cu capacitatea pe care Domnul ţi-a dat-o, pentru ca acela a cărui credinţă tu faci să fie primită şi ocrotită în regatul tău, să te facă părtaş al împărăţiei sale”.

28
Sf. Gherman, ep.
Există doi sfinţi cu acest nume: unul a fost episcop de Auxerre, altul, episcop de Paris; astăzi, este comemorat episcopul de Paris, care, cu ajutorul regelui Hildebert, a construit o mănăstire închinată mai întâi Sfintei Cruci şi Sfântului martir Vincenţiu în 558; la vârsta de peste optzeci de ani, a încetat din viaţă şi a fost înmormântat în biserica mănăstirii, biserică rămasă în picioare, astăzi fiind una dintre cele mai vechi ale Parisului şi purtând numele Sfântului Gherman: Saint-Germain-des-Prés.
29
Sf. Maxim, ep.
30
Sf. Ferdinand, rege

Prenumele Ferdinand este de origine germanică; se compune din două elemente: frithu = pace (de unde, Friede în germană) şi nanths = curajos; împreună au înţelesul de: om curajos în a face pace, în a menţine pacea. Sfinţii au realizat în modul cel mai desăvârşit acest ideal, mergând pe drumul care aduce pacea cu Dumnezeu, cu oamenii şi cu noi înşine.

30
Sf. Ioana d’Arc, fc.

Între vieţile sfinţilor, viaţa Ioanei d’Arc este una dintre cele mai extraordinare şi mai incredibile; o fată, ţărancă simplă şi incultă, în fruntea unor trupe până atunci descurajate, înfrânge o armată călită în războaie, dărâmă bastioane, încoronează un rege şi sfârşeşte arsă pe rug: totul, în decurs de doi ani. În 1920, a fost ridicată la cinstea altarelor: sărbătoarea ei este ţinută ca zi naţională a Franţei, în a doua duminică a lunii mai. Deşi misiunea ei a avut un sens politic, ea şi-a împlinit rolul fără a se lăsa contaminată de nedreptate şi neadevăr, de ură şi răzbunare, dar rămânând în permanentă legătură cu Cel care este singur Sfânt, singur Domn, singur Preaînalt.

31
Coborârea Sfântului Duh (Rusaliile)
*
31
Vizita Sfintei Fecioare Maria

Actualul calendar liturgic, neluând în seamă cronologia sugerată de istorisirea evanghelică, a renunţat la data tradiţională de 2 iulie şi a fixat comemorarea vizitei Maicii Domnului la vara sa, Elisabeta, pentru ultima zi din luna mai, ca o încoronare a manifestărilor de pietate în cinstea Maicii Domnului, obişnuite în această lună.

06
Sf. Benedicta, călug.
Fiică a unei familii înstărite din oraşul Assisi, a fost profund mişcată şi puternic atrasă de viaţa nouă pe care o începuseră concetăţenii ei, Francisc al lui Bernardone şi Clara Offreduccio; viaţă de sărăcie, de muncă, de iubire şi negrăită bucurie