en-USro-RO

Inregistrare | Login
25 februarie 2018

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Duminică, 25 februarie 2018

Sfintii zilei
Sf. Cezar, medic
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Post
Liturghie proprie, Credo, prefațã proprie
violet, II
Lectionar
Gen '22,1-2.9a.10-13.15-18: Jertfa patriarhului nostru Abraham.
Ps 115: Voi umbla înaintea Domnului pe pãmântul celor vii.
Rom 8,31b-34: Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul sãu Fiu.
Mc 9,2-10: Acesta este Fiul meu cel iubit.
 

SFÂNTUL ALBIN (ALBU) (470-550)
episcop

În Martirologiul Roman sunt treisprezece sfinţi care poartă acest  nume; dintre ei, opt au fost episcopi. În ziua de 1 martie sunt amintiţi trei: primul este unul dintre primii martiri englezi, care, de fapt, purta numele de Albanus, dar, pentru a se deosebi de un martir din Magonza, care purta acest nume şi era foarte cinstit la Roma, i s-a schimbat numele în Albin; tot la această dată sunt comemoraţi Sfântul Albin, episcop de Vercelli, şi Sfântul Albin, episcop de Angers.

Albin, al cincilea succesor al Sf. Eusebiu. întemeietorul Episcopiei de Vercelli, a fost sfinţit episcop în anul 452, într-o perioadă de mari frământări sociale. Abia în acest an, generalul Actius a putut începe lupta împotriva goţilor şi hunilor, care invadează Italia chiar de la începutul veacului al V-lea. Noul episcop a reconstruit biserica mitropolitană, pe ruinele micii bazilici înălţate de Sfântul Eusebiu deasupra mormântului martirului Teofrast. Pentru a da o solemnitate deosebită ceremoniei sfinţirii, Albin aştepta să treacă pe acolo vreun episcop mai însemnat: aşteptarea i-a fost răsplătită, deoarece s-a anunţat trecerea Sfântului Gherman, episcop de Auxerre, care se afla în drum spre Ravena. Sfântul episcop a promis că se va opri la întoarcere şi va prezida ceremonia sfinţirii. Dar în timpul şederii la Ravena, Gherman moare; la Vercelli a revenit doar sicriul cu trupul său neînsufleţit. Când sicriul a fost aşezat în mijlocul bisericii, deodată, toate lumânările şi candelele s-au aprins de la sine. Faptul a fost considerat cu atât mai miraculos cu cât în zilele precedente se încercase de mai multe ori să se aprindă toate lumânările, dar nu s-a reuşit. Era împlinirea promisiunii făcute de Sf. Gherman de a contribui la înfrumuseţarea ceremoniei de sfinţire a bisericii. Despre Sf. Albin, episcop de Vercelli, nu mai cunoaştem alte amănunte.

Sfântul Albin (în franceză, Aubin), episcop de Angers, este unul dintre sfinţii cei mai populari ai Evului Mediu, îndeosebi în părţile nordice ale Europei. S-a născut la Vannes, în Franţa, dintr-o familie nobilă, în jurul anului 470. Pentru a fi primit în mănăstirea din Tincillac, a renunţat la titlul de nobil şi la moştenirea bogată ce-i revenea din partea părinţilor. Cu toate că din adâncul inimii dorea să rămână necunoscut, faima calităţilor sale umane şi religioase îl aducea permanent în atenţia tuturor. În anul 504, a fost ales abate, stareţ, şi timp de douăzeci şi cinci de ani a îndeplinit această misiune, până când, în anul 529, din ascultare faţă de Sf. Părinte Papa, a primit să fie episcop de Angers.

Cu mult zel, dar şi cu deosebită fermitate şi prudenţă, şi-a păstorit dieceza, atrăgând asupra sa mai multă ostilitate decât aprobare. Bunul episcop însă era mai mult decât mulţumit, ştiind că era de partea sa aprobarea unui sfânt, prietenul său, Sfântul Cezariu. A murit la 1 martie 550. La numai şase ani după moarte, renumele lui de sfinţenie tot mai strălucitor i-a îndemnat pe credincioşi să-i dedice o biserică în oraşul Angers, unde au fost depuse şi rămăşiţele sale pământeşti.

 

Albin (Albu) face parte din categoria numelor care iniţial au exprimat anumite particularităţi somatice ale unui copil (Albu, Roşu, Şchiopu, Micu, Marele); sau se atribuia unui om venit din oraşul Alba. Fără îndoială că sfinţii care au purtat acest nume, rostindu-l, îşi aduceau aminte de haina albă primită la botez, ca semn al nevinovăţiei.