SFÂNTA IULIA BILLIART

(1751-1816)

institutoare

Harul lui Dumnezeu şi buna-voinţă sunt în măsură să întoarcă spre bine chiar şi o nenorocire. Viaţa Iuliei Billiart (se citeşte Biiar) ne este o dovadă grăitoare. Iulia s-a născut în localitatea Cuvilly (Beauvais – Franţa), dintr-o familie ajunsă în sărăcie. Această situaţie a obligat-o să iasă la munca câmpului, căutând de lucru la familiile mai înstărite. Tovarăşele de muncă îi spuneau „Sfânta din Cuvilly”, pentru cinstea, buna-dispoziţie şi sârguinţa cu care lucra. La vârsta de 22 de ani, este atinsă de o paralizie a picioarelor şi obligată să stea la pat. Iulia nu-şi pierde curajul, ci îi cheamă în jurul ei pe copiii din sat şi începe să-i înveţe să citească, să scrie, precum şi catehismul. În timpul Revoluţiei, se refugiază împreună cu familia la Amiens. Aici o întâlneşte pe o doamnă nobilă, Francesca Blin, care, văzând talentele de învăţătoare ale Iuliei, se oferă să colaboreze cu ea şi, împreună, întemeiază o asociaţie pentru instruirea copiilor săraci - Asociaţia „Surorile Maicii Domnului”. În urma unei novene de rugăciuni, la l iunie 1804, Iulia este vindecată de paralizie şi se încadrează prin voturile de călugăriţă pe toată viaţa în Societatea „Surorile Maicii Domnului”, a cărei superioară devine chiar ea. În anul 1809, ca urmare a unor dificultăţi, îşi mută sediul Asociaţiei la Namur, în Belgia, unde începe o rodnică şi foarte apreciată activitate. Mai mult decât condiţiile materiale, de altfel, întotdeauna reduse, rugăciunile şi suferinţele Iuliei erau izvorul succesului. Mai ales, ultimele trei luni de viaţă au fost un calvar dureros, dar Iulia nu înceta să repete cântarea de mulţumire a Preacuratei: „Magnificat!” „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul” - au fost ultimele cuvinte, rostite în clipa de pe urmă, în ziua de 8 aprilie 1816.

Urmărind transformările care au dus la formarea numelor Iulius şi Iulia, putem afirma că înţelesul acestor nume este: fiu, fiică a cerului luminos. Indiferent de înţelesul numelui, viaţa Iuliei Billiart ne mărturiseşte convingător că iubirea lui Cristos transformă în lumină chiar şi întunericul suferinţei.