en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

ANACLET
papă

Este binecunoscut faptul că primii creştini şi chiar Sfinţii Apostoli nu se gândeau să lase mărturie şi documente pentru posteritate, ci grija lor principală era de a urma cu credinţă „Calea, adevărul şi viaţa” aduse în lume de Cristos, Dumnezeul venit între oameni, şi de a se face vrednici să fie primiţi în împărăţia lui Dumnezeu. Trebuie să ţinem seama şi de împrejurarea că mulţi dintre cei care îmbrăţişau „vestea cea bună” – Evanghelia – erau oameni simpli, fără ştiinţă de carte, nedeprinşi să consemneze în scris sau să imprime în diferite forme amintirea persoanelor şi evenimentelor timpului. Pentru acest motiv, documentele rămase din primele timpuri sunt foarte rare şi neclare. Astfel, despre Sfântul Anaclet se ştie că a fost unul dintre succesorii imediaţi ai Sfântului Apostol Petru şi a condus Biserica de la anul 79 la anul 90. Se pare că era de loc din Atena. Să nu uităm că, în acele timpuri, Atena şi Roma făceau parte din acelaşi Imperiu Roman, iar cetăţenii şi creştinii din Grecia erau în Capitala Imperiului ca la ei acasă. De aceea, este de înţeles cum un creştin din Atena preia conducerea Bisericii creştine, urmându-i Sfântului Apostol Petru. Este probabil că Anaclet a fost un om energic şi de iniţiativă, deoarece lui i se atribuie zidirea unui „Memorial” – cavou – pentru rămăşiţele pământeşti ale pescarului din Galileea, aşezat de Cristos drept Piatra de temelie a Bisericii sale. Alături de acest „memorial” a fost înmormântat şi Sfântul Anaclet.

Multă vreme, papa Marcelin a fost confundat cu papa Marcel I, a cărui comemorare se face la 16 ianuarie. Cercetările mai atente au arătat ca Marcelin a condus Biserica în două perioade, 295 şi 304-305, înaintea Sfântului Marcel. Despre el nu se mai ştie altceva decât că a fost înmormântat în cimitirul Priscilei, lângă Sfântul martir Crescenţian. Marcelin a fost la cârma corăbiei lui Petru tocmai în focul marii prigoane începute de Diocleţian în anul 303, când împăratul poruncise, sub ameninţarea cu moartea, să fie predate toate cărţile sfinte ale creştinilor, spre a fi arse. În veacul al V-lea, s-a afirmat că însuşi papa Marcelin, îngrozit de pedepsele crunte ce se aplicau celor care erau aflaţi că ascundeau aceste cărţi, ar fi devenit „trădător al sfintelor cărţi”. Sfântul Augustin răspunde că nu poate fi considerat „trădător” un episcop care şi-a dat sângele şi viaţa pentru Cristos.

Ca urmare a neclarităţilor din documentele existente, în vechiul calendar erau rânduite două comemorări diferite pentru Sfinţii Clet (la 26 aprilie) şi Anaclet (la 13 iulie). Cercetările recente au arătat că este vorba despre una şi aceeaşi persoană, sub numele Anaclet, care a fost la cârma Bisericii lui Cristos îndată după Sfântul papă Clement, succesorul Sfântului Apostol Petru. Pentru acelaşi motiv, Sfântul Marcelin era amintit la 26 aprilie şi 25 octombrie. Noul calendar îi aminteşte pe amândoi la 26 aprilie, menţionând că documentele asupra vieţii lor sunt încă în studiu, şi deci nu mai sunt trecuţi în calendarul universal, ci numai în calendare regionale. Amintirea lor, venerată chiar din primele veacuri, ne aminteşte epoca de glorie a creştinismului, când creştinii, credincioşi de rând şi păstori, îşi lăsau amintirea întipărită, nu în file de cărţi ori blocuri de piatră, ci în inimile urmaşilor şi, cu siguranţă, în Cartea Vieţii.