en-USro-RO

| Login
16 iulie 2018

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Luni, 16 iulie 2018

Sfintii zilei
Sf. Fc. Maria de pe Muntele Carmel *
Liturghierul Roman
Luni din sãptãmâna a 15-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (alb), III
Lectionar
Is 1,11-17: Spãlați-vã, curãțați-vã, îndepãrtați rãutatea gândurilor voastre dinaintea ochilor mei!
Ps 49: Celui care merge pe calea cea dreaptã îi voi arãta mântuirea lui Dumnezeu.
Mt 10,34-11,1: Nu am venit sã aduc pace, ci sabie.
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 15-a de peste an

SFÂNTUL PIUS AL V-LEA (1504-1572)
papă

A fost înţelegător cu cei umili, părintesc cu lumea simplă, dar sever cu cei care compromiteau unitatea Bisericii
.

Antonio Michele Ghislieri, călugăr dominican, consacrat episcop şi cardinal, a îndeplinit misiuni de cea mai înaltă responsabilitate în Biserică. Devenit papă, cu numele de Pius al V-lea, a lucrat pentru reforma Bisericii în toate sectoarele, după orientările trasate de Conciliul Tridentin. A publicat texte noi pentru Liturghier (1570), Breviar (1568) şi pentru Catehismul roman.

Apărător al creştinătăţii

Este amintit, în special, ca “papa care a obţinut victoria de la Lepanto”, nu pentru că ar fi fost un om războinic, ci pentru că, prin autoritatea şi prestigiul lui personal, a reuşit să impună o perioadă de linişte în scandalurile dintre statele europene şi să le determine la o “alianţă sfântă”, pentru a pune capăt înaintării ameninţătoare a turcilor. La 7 octombrie 1571, flota creştină a dobândit în apele de la Lepanto o victorie definitivă asupra celei turceşti. În ziua aceea, însuşi papa Pius al V-lea, care nu dispunea de mijloacele rapide de comunicare de astăzi, a ordonat să se tragă clopotele în Roma, invitându-i pe credincioşi să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru victoria obţinută.

Reformator al vieţii Bisericii

Antonio Ghislieri, ales papă, în 1566, cu numele de Pius al V-lea, s-a născut la Bosco Marengo, în provincia Alexandria, în anul 1504. La vârsta de 14 ani, a intrat la dominicani. După hirotonirea preoţească, a urcat rapid toate treptele unei cariere de excepţie: profesor, prior al conventului, superior provincial, inchizitor la Corno şi la Bergamo, episcop de Sutri şi Nepi, cardinal, mare inchizitor, episcop de Mondovi, papă. Titlul de inchizitor ar putea să-l facă antipatic în ochii unora de astăzi, care şi-au făcut despre Inchiziţie o idee adesea deformată de povestiri superficiale. Într-adevăr, Pius al V-lea a fost un papă incomod, aşa cum sunt incomozi toţi reformatorii moravurilor. Este un titlu de glorie pentru el că a îndepărtat simonia şi nepotismul din Curia Romană. Numeroaselor rude ce au alergat la Roma, cu speranţa vreunui privilegiu, Pius al V-lea le-a spus că o rudă a papei poate să se considere suficient de bogată dacă nu suferă de sărăcie.

Grija pastorală

Printre reformele pastorale promovate de el, după directivele Conciliului din Trento, amintim obligaţia de reşedinţă a episcopilor, clauzura călugărilor, celibatul şi sfinţenia vieţii preoţilor, vizitele pastorale ale episcopilor, creşterea acţiunilor misionare, revizuirea cărţilor liturgice, cenzura publicaţiilor. Disciplina rigidă pe care sfântul pontif a impus-o Bisericii a fost norma constantă a vieţii lui proprii. Mai întâi ca episcop şi cardinal, apoi ca papă, a pus în practică idealul ascetic al fratelui cerşetor.

Înţelegător cu cei umili, părintesc cu lumea simplă, dar sever cu cei care compromiteau unitatea Bisericii, nu a ezitat să o excomunice pe regina Angliei, Elisabeta I, şi să decreteze destituirea ei, fiind pe deplin conştient de consecinţele tragice pe care avea să le aibă acest gest pentru catolicii englezi. Pius al V-lea a murit la 1 mai 1572, la 68 de ani. A fost canonizat în 1712. Mai înainte, comemorarea lui era fixată pentru ziua de 5 mai. Noul calendar al Bisericii a transferat-o pentru ziua de 30 aprilie.