en-USro-RO

Inregistrare | Login
15 decembrie 2017

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Vineri, 15 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Virginia, văduvă
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 48,17-19: O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele!
Ps 1: Cel ce te urmează pe tine, Doamne, va avea lumina vieţii.
Mt 11,16-19: Nici pe Ioan, nici pe Fiul Omului nu-i ascultă.
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent

Sf. Iosif Muncitorul

Papa Pius al XII-lea, în anul 1955, a instituit sărbătoarea Sfântului Iosif muncitorul, cu gândul de a propune un model şi un protector pentru muncitorul creştin. „Orice muncă”, spunea el în radio-mesajul de Crăciun din 1942, „are în sine o demnitate specifică şi o strânsă legătură cu desăvârşirea personalităţii umane, prerogativă şi demnitate ce nu sunt umbrite câtuşi de puţin de oboseala şi greutatea ce trebuie suportate ca urmare a păcatului strămoşesc, din ascultare şi supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu”. Cristos însuşi a voit să fie muncitor cu braţele, trăind o mare parte din viaţă în atelierul lui Iosif, sfântul cu mâinile bătătorite, lemnarul din Nazaret.

Cu puţini ani înainte ca Iosif să fi deschis micul său atelier, Cicero scria: „Au o josnică ocupaţie toţi meseriaşii, deoarece nimic frumos nu poate exista într-un atelier”. Filosoful Aristotel era mai categoric, întrebându-se, în prima parte a cărţii sale, Politica: „Oare trebuie să-i luăm în seamă pe cetăţeni şi pe meseriaşii manuali?”

Răspunsul a fost dat de exemplul lui Cristos, care a voit să participe la condiţia de muncitor alături de Iosif. „Din punct de vedere creştin, mişcarea muncitorească nu este decât una dintre formele mişcării generale spre progres a omenirii, un aspect special al fenomenului general de ascensiune subînţeles în parabola talanţilor” (ACL).

Pentru a pune în evidenţă valoarea şi nobleţea muncii, Biserica ne invită să reflectăm la situaţia de muncitor a Sfântului Iosif. Sărbătoarea de la 1 mai a Sfântului Iosif înlocuieşte sărbătoarea Sfântului Iosif, Patronul Bisericii Universale, stabilită de Pius al IX-lea în 1847.

Papii Pius al XII-lea şi Ioan al XXIII-lea au adus omagii deosebite acestui model strălucit de viaţă creştină, muncitor vrednic, cinstit, credincios cuvântului lui Dumnezeu, ascultător, virtuţi pe care Evanghelia le exprimă în două cuvinte: „om drept”.

Numele său a fost introdus în prima rugăciune euharistică, după acela al Domnului nostru Isus Cristos şi al Preacuratei Fecioare Maria. „Toţi muncitorii”, scria Papa Leon al XIII-lea în scrisoarea enciclică Revum novarum,au un drept special de a recurge la mijlocirea sfântului Iosif şi de a-l lua ca model. Într-adevăr, deşi din familie regală, unit în căsătorie cu cea mai nobilă şi mai sfântă dintre femei, considerat tată al Fiului lui Dumnezeu, Iosif îşi petrece viaţa lucrând cu braţele şi câştigând prin muncă tot ce era de trebuinţă pentru întreţinerea familiei sale”.