en-USro-RO

Inregistrare | Login
19 ianuarie 2018

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Vineri, 19 ianuarie 2018

Sfintii zilei
Ss. Marius şi Marta, soţi m.
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 2-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţã comunã
verde. II
Lectionar
1Sam 24,3-21: Nu-mi voi ridica mâna împotriva stãpânului meu, regele, care a fost consacrat Domnului prin ungere.
Ps 56: Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine!
Mc 3,13-19: I-a chemat pe cei pe care i-a voit el, iar ei au venit la el.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 2-a de peste an

Sf. Iudita

(?-1260)

văduvă

Vechiul regat al Prusiei şi-o alesese ca patroană pe Sfânta Iudita sau Iutta. Ea era de loc din Turingia; rămasă văduvă, s-a retras într-un ţinut nelocuit din apropiere de Kulmsee, şi aici a trăit în cea mai mare austeritate, până la moartea sa, în 1260. Este una din grupul de femei nobile şi curajoase, care, rămânând văduve, au ales calea unei vieţi dăruite cu totul lui Dumnezeu şi unei intense trăiri spirituale. Aceasta este o chemare deosebită, despre care se poate spune: „Nu toţi înţeleg cuvântul acesta”. Datorită experienţei lor de viaţă şi apoi a elanului sufletesc în practicarea virtuţilor creştine, ele deveneau sfetnice şi model atât pentru tinere, cât şi pentru persoanele în vârstă, atât pentru cele căsătorite, cât şi pentru văduve. În viaţa Bisericii, chiar de la început, după cum reiese din Faptele Apostolilor şi din scrisorile Sfântului Paul, văduvele, „adevăratele văduve”, spune Apostolul Neamurilor, au jucat un rol însemnat şi comunitatea creştină le-a acordat o consideraţie aparte. Multe dintre ele au fost ridicate la cinstea altarelor, cum este şi Sfânta Iudita, comemorată astăzi. Faptul că a fost aleasă ca Patroană a unei ţări cunoscute prin pornirile războinice se datorează asemănării de nume cu femeia luptătoare de care ne aminteşte Vechiul Testament: Iudita, din localitatea Betulia. „Bărbatul ei, Manasse, murise pe vremea seceratului orzului... şi Iudita a rămas văduvă... şi purta hainele văduviei sale. Postea în toate zilele văduviei sale, în afară de... zilele de veselie ale neamului ei... şi nu ar fi îndrăznit nimeni să-i spună vreo vorbă rea, fiindcă ea se temea de Dumnezeu foarte”. Cetatea Betulia era înconjurată de asirienii aflaţi sub conducerea lui Holofern; din pricina lipsei de apă, mulţi din popor îşi pierduseră cumpătul şi voiau să se predea în mâinile duşmanului dacă în timp de cinci zile Dumnezeu nu le va veni în ajutor. Iudita, cutremurată de lipsa lor de încredere în Dumnezeu, îi chemă pe bătrânii cetăţii şi le spuse: „Ascultaţi la mine voi, căpetenii ale locuitorilor Betuliei! Căci nu este drept cuvântul pe care l-aţi grăit în faţa poporului, când v-aţi jurat pe Dumnezeu şi aţi făgăduit să predaţi duşmanului cetatea în timp de cinci zile, dacă până atunci Domnul nu va veni în ajutorul vostru. Şi acum, cine sunteţi voi, cei ce îl ispitiţi pe Dumnezeu în ziua de azi şi care în locul lui Dumnezeu staţi printre oameni? Acum voi îl ispitiţi pe Domnul cel Atotputernic, dar în veac de veac nu veţi cunoaşte nimic. Căci dacă adâncimii inimii omului voi nu-i puteţi da de fund şi nici nu puteţi să cuprindeţi şirul cugetării ei, cum aţi putea voi oare să cunoaşteţi mintea Lui şi să înţelegeţi gândurile Lui? Niciodată, fraţilor! Nu-l întărâtaţi pe Domnul Dumnezeul vostru!” Şi Iudita le aminteşte ajutorul minunat pe care Domnul l-a dat de-a lungul veacurilor celor care se încred în El. Unul dintre bătrâni îi răspunde: „Toate câte le-ai grăit, le-ai grăit cu inima bună şi nimeni nu poate să se împotrivească cuvintelor tale. Căci nu de astăzi înţelepciunea ta este cunoscută, ci de la începutul vieţii tale tot poporul a recunoscut priceperea ta şi cuminţenia cugetelor inimii tale... Şi acum, roagă-te pentru noi, fiindcă eşti femeie evlavioasă...” Dar Iudita le-a răspuns: „Ascultaţi-mă. Vreau să săvârşesc o faptă a cărei amintire să rămână copiilor seminţiei noastre din veac în veac!” Cere ca tot poporul să se roage cu credinţă lui Dumnezeu şi ea însăşi se pregăteşte prin post şi rugăciune. Apoi, împreună cu o servitoare a sa, iese din cetate şi trece în tabăra duşmană. Generalul Holofern este fascinat de frumuseţea ei şi de cuvintele de laudă pe care i le adresează; mintea lui, îmbătată de apropierea unei mari victorii şi de vinul consumat peste măsură, nu mai judecă realitatea situaţiei. Iuditei şi servitoarei ei nu le-a fost greu să-i taie capul atunci când au rămas singure cu el în cort. Pe ascuns, se strecoară din nou în cetate şi le aduc celor asediaţi bucuria victoriei adevărate. În culmea bucuriei, bătrânii şi tot poporul aduc mulţumire lui Dumnezeu şi laudă Iuditei. „Dumnezeu să-ţi păstreze o veşnică amintire şi să te binecuvânteze spre bine, că nu ţi-ai cruţat viaţa când a fost vorba de umilirea poporului nostru, ci ne-ai ridicat din căderea noastră, umblând pe calea cea dreaptă, înaintea Dumnezeului nostru!” Şi tot poporul a strigat: „Amin! Amin!” Şi în Biserica Creştină, văduvele temătoare de Dumnezeu au continuat lucrarea dreptei Iudita, omorând, prin viaţa lor sfântă, prin rugăciunea şi sacrificiul lor, duşmanul dintotdeauna al sufletului omenesc.

Numele Iuditei este forma feminină a masculinului Iuda, şi arată o persoană care aparţine tribului lui Iuda. Poporul evreu este împărţit în douăsprezece triburi, după cei doisprezece copii ai patriarhului Iacob. Înainte de a muri, bătrânul Iacob i-a chemat pe copiii săi, i-a binecuvântat şi a proorocit viitorul ce-i aştepta: „Adunaţi-vă, ca să vă spun ce are să fie cu voi în zilele cele de apoi... Iudo, pe tine te vor lăuda fraţii tăi... Pui de leu eşti, Iudo, fiul meu. Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni împăciuitorul căruia i se vor supune toate popoarele!”. De fapt, din urmaşii lui Iuda au fost David, Solomon şi regii următori, şi din neamul lui după firea omenească face parte şi Isus Cristos împăciuitorul. Pentru acest motiv, numele lui Iuda era nume de mare cinste, arătând apartenenţa la familia umană a lui Mesia. S-a creat şi forma Iudita, pentru femei. În Isus Cristos se împlinesc cuvintele Patriarhului Iacob, căci el devine conducător, nu al unui singur popor, ci al tuturor neamurilor, şi nu al unei împărăţii pământeşti, ci al împărăţiei cereşti în sufletele oamenilor.