en-USro-RO

Inregistrare | Login
18 ianuarie 2018

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Joi, 18 ianuarie 2018

Sfintii zilei
Sf. Prisca, m.
Liturghierul Roman
Joi din sãptãmâna a 2-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaþã comunã
verde, II
Lectionar
1Sam 18,6-9;19,1-7: Tatãl meu, Saul, vrea sã te omoare.
Ps 55: În Dumnezeu mi-am pus speranþâţa şi nu-mi este teamã.
Mc 3,7-12: Duhurile necurate, când îl vedeau, cãdeau în faţa lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” Dar el le poruncea cu asprime sã nu-l facã cunoscut.
Meditatia zilei
Joi din sãptãmâna a 2-a de peste an

SFINŢII MARCELIN ŞI PETRU

martiri

(+303?)

“Isus şi-a dat viaţa pentru noi: să o dăm, deci, şi noi, nu spun pentru el, dar pentru noi; dar şi pentru aceia care trebuie să fie edificaţi de martiriul nostru”
[1].

Martiriu înseamnă a da mărturie şi martiri sunt aceia care au mărturisit prin sângele lor iubirea lui Dumnezeu pentru noi şi iubirea lor pentru dânsul.

În primele secole, martiriul a fost mijlocul cel mai convingător pentru convertirea la creştinism, lucru care l-a făcut pe Tertulian să declare că, “abia intrat în lume adevărul, prin simpla sa existenţă, a provocat ura”, dar şi că “adevărul luptă de unul singur” şi că “sângele martirilor devine sămânţa noilor creştini”.

Se înţelege atunci de ce scriitori ca Origene au îndemnat creştinii la martiriu şi de ce comunităţile au avut o mare stimă pentru martirii lor, venerând relicvele şi transmiţându-le memoria, oral sau în scris, chiar cu pericolul de a le înfrumuseţa, îndepărtându-se de la adevărul istoric.

Marcelin şi Petru erau, evident, doi creştini din Roma. Papa Damasus scrie că el, pe când era încă copil, a cules prin viu grai de la călăul însuşi cum a avut loc execuţia lor. Voind să li se piardă urma şi să-i împiedice astfel pe creştini să le venereze relicvele, judecătorii au hotărât ca eliminarea lor să se facă într-un loc ascuns, în mijlocul unei păduri.

Cei doi condamnaţi au fost deci duşi în afara oraşului, într-o localitate numită Doi Lauri, pe via Labicana, aproape de domeniul Laterani, astăzi “San Giovanni in Laterano”. Aici au fost constrânşi să-şi sape singuri groapa, au fost decapitaţi şi înmormântaţi. După un oarecare timp, pioasa matroană Lucilla le-a găsit trupurile şi le-a pus într-un mormânt mai demn. Împăratul Constantin, la dorinţa mamei sale, Elena, a ridicat deasupra mormântului lor o bazilică, iar alături a construit mausoleul unde a fost depus trupul Elenei. Era un obicei al timpului să se îngroape trupurile în apropierea mormintelor martirilor.

O relatare, passio, scrisă în secolul al V-lea, dar din punct de vedere istoric pusă sub semnul întrebării, spune că, înainte de execuţie, cei doi martiri au fost ţinuţi într-o închisoare sub supravegherea unui oarecare Artemius, care avea o fiică posedată de diavol. Petru, fiind exorcist, l-a asigurat că, dacă familia sa s-ar fi convertit la creştinism, fiica sa ar fi fost vindecată. Când gardianul, soţia sa, Candida, şi fiica sa, Paolina, au primit Botezul, minunea s-a împlinit. Noii convertiţi şi-au mărturisit atunci credinţa înaintea judecătorului şi au mers şi ei în întâmpinarea martiriului la mila doisprezece, pe via Aurelia, unde Artemius a fost trecut prin sabie, iar Candida şi Paolina au fost ucise cu pietre.

Relatarea, îmbogăţită cu atâtea alte detalii, voia să confirme răspândirea de nestăvilit a creştinismului în lumea greco-romană.



[1] Origene, Îndemn la martiriu, PG 11, 618.