en-USro-RO

| Login
18 noiembrie 2018

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Duminică, 18 noiembrie 2018

Sfintii zilei
Sfințirea Bazilicilor „Sf. Petru” și „Sf. Paul”;
Fer. Carolina Kozka, fc. m.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 33-a de peste an
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefațã duminicalã
verde, I
Lectionar
Dan 12,1-3: În acel timp va fi salvat poporul tãu.
Ps 15: Pãzește-mã, Dumnezeule, pentru cã îmi caut refugiu în tine!
Evr 10,11-14.18: El, printr-o singurã jertfã, i-a dus la desãvârșire pentru totdeauna pe cei care sunt sfințiți.
Mc 13,24-32: Va aduna pe toți aleșii sãi din cele patru vânturi.

CEI ŞAPTE FII AI SFINTEI FELICITAS

martiri

„Pe vremea împăratului Antonin, slujitorii cultului zeilor romani au provocat o revoltă care a dus la arestarea şi aruncarea în închisoare a unei nobile doamne numite Felicitas şi a celor şapte foarte creştini fii ai ei”. Aşa încep „Actele” martiriului Sfintei Felicitas. „Actele” reprezintă un document foarte vechi, dar unii cercetători afirmă că anumite date nu sunt autentice şi în redactarea lor este evidentă inspiraţia din istorisirea a două cazuri cunoscute de mama cu şapte copii, care a fost martirizată cu întreaga familie: este cazul aşa-numiţilor „fraţi Macabei”, despre care vorbeşte Sfânta Scriptură în Cap. 7 din a doua Carte a Macabeilor, şi cazul Sfintei Simforoza. Sfântul Papă Grigorie cel Mare (590-604) consideră că este vorba, şi în cazul Sfintei Felicitas, despre o mamă cu şapte copii. Acest lucru reiese dintr-o scrisoare trimisă Sfintei Teodolinda, împreună cu câteva picături de ulei din candela ce ardea la mormântul sfintei martire, pe care ea le ceruse de la Părintele Creştinătăţii. Sfântul Papă o informează că alături de mormânt se află o pictură murală reprezentând-o pe Sfânta Felicitas alături de şapte figuri de tineri, figuri în care îi place să îi vadă, conform „Actelor”, pe cei şapte fii ai martirei. Aceeaşi părere o expune şi în omilia ţinută cu prilejul unei solemnităţi oficiate în bazilica zidită de papa Bonifaciu I (418-422) pe mormântul Sfintei Felicitas. Deşi părerea exprimată de Sfântul Grigore cel Mare e foarte răspândită, în realitate, nu au fost şapte fraţi de sânge, ci şapte creştini, fraţi prin credinţă şi fii ai Sfintei Felicitas prin vârsta lor mai mică şi recunoştinţa pentru sprijinul pe care nobila doamnă îl dăduse comunităţii lor.

Este un fapt sigur că împreună cu Sfânta Felicitas au fost efectiv şapte martiri, ale căror nume sunt amintite de Martirologiul Roman, cu specificarea modului în care au suferit moartea de martiri. „La Roma se sărbătoreşte moartea glorioasă a şapte sfinţi fraţi martiri, fii ai Sfintei martire Felicitas; ei sunt: Ianuariu, Felix, Filip, Silvan, Alexandru, Vitale şi Martian; cu toţii au fost martirizaţi în timpul împăratului Antoniu, pe când prefect al Romei era Publius. Dintre ei, Ianuariu, după ce a fost bătut cu vergi şi torturat în temniţă, şi-a dat sufletul sub loviturile de bice cu vârfuri plumbuite; Felix şi Filip au fost zdrobiţi cu lovituri de bastoane; Silvan a fost aruncat într-o prăpastie; Alexandru, Vitale şi Martian au fost executaţi prin tăierea capului; în acelaşi fel a sfârşit şi Felicitas”.

„Actele” martiriului se încheie cu acest strigăt de triumf: „Astfel, căzuţi pradă morţii prin diferite chinuri, cu toţii au fost învingători şi martiri glorioşi ai lui Cristos; triumfând împreună cu mama lor, s-au ridicat la cer pentru a primi coroanele binemeritate. Ei, care, din iubire pentru Dumnezeu, au dispreţuit ameninţările oamenilor, pedepsele şi torturile, acum au devenit, în împărăţia cerului, prieteni ai lui Cristos, care, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, vieţuieşte şi domneşte în veci de veci. Amin”.