en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

SFINŢII SIXT AL II-LEA,

papă martir

ŞI ÎNSOŢITORII,

martiri

(+258)

“Vă comunic faptul că Sixt a suferit martiriul împreună cu patru diaconi la şase august, în timp ce se afla în zona cimitirului...
Vă cer ca ceea ce v-am transmis să aduceţi la cunoştinţă şi celorlalţi colegi ai noştri întru episcopat, pentru ca, prin exortaţiile lor, comunităţile noastre să fie încurajate şi predispuse tot mai mult pentru lupta spirituală”[1].

Curajosul episcop de Cartagina trimisese la Roma doi reprezentanţi ai săi la Sixt al II-lea, noul papă ales la 30 august 257, după moartea lui Ştefan. Acum, ei s-au întors cu două ştiri: Sixt, “preot bun şi pacific”, fusese martirizat împreună cu diaconii săi şi Ciprian nu trebuia să se aştepte nici el la altceva, deoarece împăratul l-a luat la ochi şi i-a şi trimis în provincie o scrisoare care îl privea personal.

Edictul imperial, de fapt, îi viza, în special, pe capii bisericeşti, care erau ameninţaţi cu pedeapsa capitală, uneori fără măcar un proces legal; apoi, urmărea spolierea Bisericilor de bunurile pe care le aveau, chiar şi de cimitire; în sfârşit, elimina din armată şi din orice funcţie publică pe oricine ar practica credinţa în Cristos.

Se ştia că creştinii, pentru că nu se bucurau de recunoaştere juridică, se constituiau în asociaţii de cimitir care erau recunoscute legal de dreptul roman, şi astfel, puteau să-şi administreze bunurile şi se puteau aduna în cimitire sau catacombe pentru a celebra liturgia lor.

În felul acesta, orice Biserică - şi cea din Roma dădea exemplu - dezvoltase o foarte puternică reţea de asistenţă pentru membrii săraci sau reduşi la sărăcie din cauza persecuţiilor. Decretul imperial a intervenit chiar şi în acest sector: au fost abolite şi asociaţiile de cimitir, confiscate respectivele bunuri şi interzise întâlnirile creştinilor în acele locuri.

Arestarea şi martiriul lui Sixt şi al diaconilor săi - cu excepţia lui Laurenţiu - s-a petrecut la 6 august 258, în Cimitirul “Sfântul Calixt”, unde comunitatea creştină se adunase în secret. Autorul unei inscripţii pe piatră pune pe buzele lui Sixt povestirea dramaticului episod.

“În timpul în care sabia sfâşia trupul sfânt al mamei Biserici, eu, păstorul îngropat aici, îi învăţam poruncile care duc la cer. Deodată, au venit soldaţii şi pe mine, care eram aşezat pe scaun, m-au luat; ceilalţi au fost trimişi de acolo, dar poporul a stat în faţa sabiei lor. Bătrânul şi-a dat seama îndată că (poporul) dorea să primească gloria martiriului în locul său; el şi-a dat viaţa cel dintâi, pentru ca furia nestăpânită a duşmanilor să nu lovească în nimeni altul. Cristos, care dă ca răsplată viaţa veşnică, arată meritul păstorului şi ia în grijă turma”.

Credincioşii, deci, nu au fost atinşi, dar soldaţii i-au decapitat acolo pe papa şi întreg colegiul diaconal, pentru a face mai dificilă alegerea altui conducător, ales în mod normal dintre diaconi. Diaconii erau şapte. Ciprian spunea că patru ar fi fost cei înmormântaţi împreună cu Sixt, adică Gennaro, Magno, Vincenzo şi Stefano, dar nu-i menţionează pe Agapito şi Felicissimo, înmormântaţi în Cimitirul “Pretestato”. Al şaptelea era arhidiaconul Laurenţiu, care a fost cruţat în mod voit, deoarece acesta, având responsabilitatea administrării bunurilor, ar fi trebuit mai întâi să încredinţeze acestea statului.

Din secolul al IX-lea, relicvele lui Sixt al II-lea se odihnesc pe via Latina, în biserica ce-i poartă numele şi care i-a fost dăruită sfântului Dominic şi încredinţată de acesta călugăriţelor dominicane numite, tocmai, ale sfântului Sixt.


[1] Sfântul Ciprian, Scrisori, 80, 1 ş.u.: CSEL 3, 840.