en-USro-RO

Register | Login
Sunday, October 22, 2017

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Duminică, 22 octombrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan Paul al II-lea, pp.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 29-a de peste an
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă duminicală
verde, I
Lectionar
Is 45,1.4-6: Eu l-am luat pe Cirus de mâna dreaptă, pentru ca să înjosesc înaintea lui neamurile.
Ps 95: Daţi Domnului glorie şi putere!
1Tes 1,1-5b: Ne-am amintit de lucrarea credinţei voastre, de strădania iubirii şi de perseverenţa speranţei voastre.
Mt 22,15-21: Daţi-i Cezarului ceea ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!

 

SFÂNTUL PONŢIAN

papă martir

“Martiriul făcea purpurie Biserica noastră prin sângele martirilor, pe când mai înainte era candidă prin operele fraţilor”
[1].

Ponţian a fost ales papă în 230 şi consacrat la 21 iulie în acelaşi an. La conducerea imperiului era împăratul Alexandru Sever şi Biserica se bucura de pace. Era linişte în afară, dar discordie înăuntru, deoarece antipapa Hipolit, cu micul, dar energicul grup rigorist, continua opoziţia sa în alegerile pastorale pe care Biserica Romei le urma deja din timpul lui Calixt, acordând iertarea lapsilor (adică celor căzuţi: erau numiţi astfel acei creştini care, în timpul persecuţiei, nu au avut curajul să profeseze credinţa) şi permiţând căsătoria între oamenii liberi şi sclavi.

Ponţian, timp de cinci ani, a condus comunitatea după spiritul evangheliei. Când împăratul Maximin Tracul, succesor al lui Alexandru Sever, a reaprins cu furie persecuţia împotriva creştinilor şi, la 28 septembrie 235, l-a condamnat la mină în Sardinia, sfântul pontif, pentru a nu lăsa fără conducere comunitatea din Roma, a renunţat la pontificat.

I-a urmat grecul Anterus, în timp ce el era deportat în insula morţii împreună cu preotul Hipolit. Cei doi, după o scurtă perioadă de privaţiuni, vor muri. Trupurile lor au fost înmormântate cu cinste. Mai târziu, papa Fabian a reuşit să le identifice trupurile şi le-a readus la Roma, cinstindu-i cu titlul de martiri.



 

[1] Sfântul Ciprian, Scrisori, 10, 5: CSEL 3, 495.