en-USro-RO

| Login
22 octombrie 2018

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Luni, 22 octombrie 2018

Sfintii zilei
Sf. Ioan Paul al II-lea, pp. *
Liturghierul Roman
Luni din sãptãmâna a 29-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (alb), I
Lectionar
Ef 2,1-10: Ne-a înviat și ne-a așezat în ceruri, în Cristos Isus.
Ps 99: Noi suntem ai lui Dumnezeu, cãci el este creatorul nostru.
Lc 12,13-21: Cele pe care le-ai pregãtit ale cui vor fi?
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 29-a de peste an

SFÂNTUL IACINT

preot

(1183-1257)

Sfântul Iacint este o figură luminoasă de credinţă şi iubire în perioada întunecată a năvălirii tătarilor în ţinuturile Poloniei şi ale altor ţări. S-a născut într-un sat din voivodatul Oppeln, în jurul anului 1183. După ce şi-a terminat studiile în străinătate, a devenit preot şi canonic la Catedrala din Varşovia. Pe când avea treizeci şi cinci de ani, un unchi al său, episcop, îl ia cu el, împreună cu fratele său, Ceslau, şi un preot german, Hermann, într-o călătorie la Roma. Aici se întâlnesc cu Sfântul Dominic, care, prin zelul şi sărăcia lui, le-a făcut o impresie atât de puternică, încât au cerut să fie şi ei primiţi în rândul Fraţilor Dominicani. După un timp de noviciat sub îndrumarea Sfântului Dominic, îmbracă haina albă cu scapular negru a Ordinului Fraţilor Predicatori, depun voturile călugăreşti şi li se acordă dreptul de a întemeia mănăstiri similare în ţinutul lor. Fii de cnezi şi de baroni, ei renunţă la proprietăţile, veniturile şi comodităţile stării lor şi devin apostoli ai sărăciei evanghelice. Hermann întemeiază prima mănăstire dominicană de limbă germană. Ceslau rămâne la Praga, iar Iacint se întoarce la Varşovia.

Vestea despre schimbarea petrecută a ajuns la Varşovia înaintea lui. Când l-au văzut mergând pe jos desculţ şi smerit, credincioşii au înţeles că au în mijlocul lor un adevărat apostol. Mulţi tineri dintre nobilii polonezi şi-au atârnat zalele şi spadele la altarul Maicii Domnului şi i-au cerut lui Iacint să-i primească alături de el. Astfel, a luat fiinţă Mănăstirea „Sfânta Treime” la Varşovia. De aici, înflăcăratul apostol, împreună cu unii dintre fraţii săi, a mers în părţile Prusiei, Lituaniei, Rusiei, Valachiei, întemeind mai multe mănăstiri, focare de cultură şi viaţă creştină. Dar, deodată, peste Europa încep să se reverse armate de tătari, care dau foc lăcaşurilor sfinte; zidurile sunt dărâmate, dar flacăra credinţei rămâne în suflete.

Obosit şi mâhnit, Iacint se retrage în Mănăstirea „Sf. Treime” din Varşovia şi, în dimineaţa sărbătorii Adormirii Maicii Domnului din anul 1257, după ce le-a încredinţat fraţilor mai tineri misiunea sa, închide ochii pentru acest pământ, în chilia sa sărăcăcioasă, care i-a fost mai dragă decât toate bogăţiile şi onorurile pământului.

Iacint este un nume foarte vechi, cunoscut încă din mitologia greacă. Creştinii l-au adoptat deoarece este şi numele unei pietre semi-preţioase şi al unei plante ornamentale din familia liliaceelor, simboluri ale tăriei şi frumuseţii sufletului aflat în harul lui Dumnezeu. Există şi o formă feminină: Iacinta. O variantă foarte veche este Iachint şi, prin preluare din limba polonă, se întâlnesc formele: Iacek şi Iacko, asemănătoare cu numele vechi româneşti de origine slavă: Iaţcu, Işcani. Martirologiul Roman o aminteşte pe Sfânta Iacinta de Mariscotti (… 1640) la data de 30 ianuarie şi consemnează opt sfinţi care au purtat numele de Iacint.