en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

SFÂNTUL RICHARD

Una dintre localităţile foarte vechi ale Italiei este oraşul Lucca, astăzi capitală de provincie, la Nord-Vest de Florenţa. Regiune situată în valea râului Serchio, a fost foarte devreme ocupată de aşezări umane. Localitatea a cunoscut un important moment istoric în anul 56 înainte de Cristos, când s-au întâlnit aici Cezar, Pompei şi Cressus, pentru a-şi reînnoi triumviratul, care, de fapt, abia a mai durat aproape un an. Din amintirile medievale ale oraşului rămân drept mărturie grăitoare Catedrala „Sf. Martin”, Biserica „Sf. Mihai” şi Bazilica „Sf. Fredian”. Localnicii îl sărbătoresc la 18 noiembrie pe Sf. Fredian, un sfânt pustnic originar din Irlanda, apoi episcop de Lucca; după o tradiţie destul de întemeiată, el a iniţiat unele lucrări de asanare ce au apărat oraşul de ravagiile inundaţiilor periodice ale râului Serchio.

Tot din părţile Nordului, mai precis din Anglia, este şi Sfântul Richard, despre care „Martirologiul Roman”, la ziua de 7 februarie, scrie: „La Lucca, în Toscana, înmormântarea Sfântului Richard, Regele Angliei, care a fost tatăl sfântului Villebald, episcop de Einchstadt, şi al sfintei Valburga, fecioară”. Cum se întâmplă nu de puţine ori, în câteva rânduri apar şi câteva inexactităţi ori lipsuri. Mai întâi, acum este sigur că Richard, despre care vorbim, nu a fost niciodată „regele Angliei”, şi e posibil ca nici măcar să nu fi purtat numele de Richard. Pe de altă parte, este sigur că persoana la care se referă Martirologiul a fost tatăl nu numai al Sfântului Villebald (mai exact, Villibald), episcop de Einchstadt, şi al sfintei Valburga, ci şi al sfântului Vunibald, stareţ de Heidenheim.

Potrivit unei relatări de mai târziu, în anul 720, tânărul Villibald, în vârstă de 20 de ani, Vunibald, fratele lui în vârstă de 19 ani, împreună cu tatăl lor, au plecat din Anglia, mai precis din Hampshire, îndreptându-se spre Roma, cu gândul de a venera mormintele Sfinţilor Petru şi Paul, şi apoi de acolo să se îndrepte spre Ţara Sfântă. Numai Villibald a dus planul până la capăt; Vunibald a rămas la Roma până în anul 739, iar tatăl lor nici nu a ajuns la Roma, deoarece s-a îmbolnăvit, şi au rămas cu toţii în oraşul Lucca; aici, după o grea suferinţă, tatăl a murit şi a fost înmormântat în Bazilica „Sf. Fredian”, în anul 722.

Istoria celor doi fraţi, cărora li s-au adăugat sora lor, Valburga, şi un alt frate al cărui nume nu este cunoscut, se continuă printr-o strânsă şi rodnică colaborare cu Sfântul Bonifaciu, apostolul germanilor, sărbătorit în ziua de 5 iunie.

 

Numele Richard s-a format, probabil, din două cuvinte germanice: richi însemnând domn, senior şi hart = aspru, dur, puternic; împreună îl desemnează pe stăpânul sigur de el însuşi şi necruţător cu cei din jur. Sfinţii ce au purtat acest nume au înţeles că adevărata superioritate a omului nu stă în a te ridica deasupra altora, ci în a te stăpâni pe tine însuţi şi a face cât mai mult bine celor din jur; fără îndoială, modelul lor a fost acela care, Dumnezeu fiind, s-a umilit pe sine, luând chip de rob, „căci Fiul Omului nu a venit pe pământ ca să fie slujit, ci ca el să-i slujească pe alţii”.