en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

SFÂNTUL ALOIS SCROSOPPI

preot


Alois Scrosoppi sa născut la 4 august 1804, la Udine (Italia), tatăl său era un negustor onest, iar mama o adevărată creştină, se străduia din toate puterile să ferească fii lor de corupţia lumii, arătând o vie dorinţă de a-i dedica într-o zi slujirii divine pe toţi cei trei fii ai săi. Bunul Dumnezeu a ascultat-o, dăruind celor trei fii frumosul har al vocaţiei la starea religioasă căruia ei iau corespuns cu fidelitate.

Încă din fragedă copilărie, Alois s-a remarcat printr-un spirit tăcut, meditativ şi smerit, o voinţă de granit şi o inimă sensibilă faţă de nevoile celor părăsiţi şi suferinzi. Întărit de aceste însuşiri umane şi spirituale, Alois Scrosoppi s-a înscris împreună cu fratele său, Giovanni Battista, în toamna anului 1817, la cursurile umanistice predate în seminarul din Udine. Ca inteligenţă, Alois era mai puţin dotat decât fratele său, dar printr-o muncă susţinută a dobândit roade superioare inteligenţei sale naturale.

A fost hirotonit preot la 31 martie 1827, în domul din Udine. Prima Sfântă Liturghie a celebrat-o în Duminica Floriilor, în biserica „Sfânta Maria Magdalena”, astfel părintele Alois îşi începe ministerul său sacerdotal în semnul lui Isus cel răstignit. Ca statură era puţin mai înalt de un metru şi şaptezeci, avea o constituţie slabă, dar robustă. În interior, în taina fiinţei sale, ardea o dorinţă vie de a deveni şi de a trăi ca un preot sfânt, un preot simplu şi luminos. Împreună cu alţi preoţi şi un grup de tinere profesoare s-a dedicat educării fetelor sărace şi abandonate din Udine şi din împrejurimi. Lor le-a dedicat întreaga sa avere, energia şi afecţiunea sa.

A pus bazele congregaţiei religioase Surorile Providenţei. A ales tinere simple, dar îndrăgostite de Dumnezeu şi de Cristos. Le-a format după acest principiu fundamental: „măicuţa, mireasa lui Cristos, trebuie să devină copia mirelui, sărac şi suferind". Le-a orientat în mod decisiv spre caritate, lăsându-le acest testament: „caritate, caritate ..... salvaţi sufletele şi salvaţi-le prin caritate”. A deschis 12 case în care Surorile Providenţei s-au dedicat cu curaj şi bucurie slujirii tinerelor fete lăsate fără ajutor, săracilor, celor bolnavi şi neglijaţi, bătrânilor părăsiţi. A acordat asistenţă spirituală şi materială şi altor iniţiative întreprinse de oamenii de bunăvoinţă din Udine, arătând o grijă particulară pentru tinerii care studiau în seminar, în special pentru cei mai săraci dintre ei.

La sfârşitul anului 1883, starea sa de sănătate fiind în declin, a fost nevoit să renunţe la toate activităţile sale. Boala şi-a urmat cursul inevitabil, şi el le întărea pe surori să nu se teamă, căci Dumnezeu, care a făcut să se nască şi să crească această familie religioasă, va avea grijă de viitorul ei. În noaptea de joi, 3 aprilie 1884, el a mers în sfârşit să se întâlnească cu Isus. Oamenii din Udine şi din împrejurimi s-au înghesuit să îl vadă pentru ultima oară şi să implore protecţia sa din ceruri. A fost beatificat de către Papa Ioan Paul al II-lea la 4 octombrie 1981, şi a fost canonizat de către acelaşi Papă la 10 iunie 2001.