en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

SFINŢII DIONISIU, episcop

ŞI ÎNSOŢITORII

martiri

(+250 cca.)

“Fericită cetatea care păstrează gloriosul şi venerabilul cap, rămăşiţele tale demne de laudă, o, martir însemnat, mare predicator şi pontif, ca şi pe acelea ale însoţitorilor tăi, pe care tu i-ai prezentat lui Dumnezeu, victimă fără pată, parfum de tămâie”[1].

Conform tradiţiei, Dionisiu era unul dintre cei şapte episcopi pe care Biserica din Roma i-a trimis în Galia în secolul al III-lea. Ajuns episcop de Lutetia, actualul Paris, care în acel timp era ceva mai mare decât un sat, a încreştinat regiunea şi a organizat Biserica. A fost martirizat prin decapitare, în jurul anului 250, împreună cu prezbiterul Eleuteriu şi diaconul Rusticus. Despre aceşti doi tovarăşi ai săi nu avem informaţii deosebite, dar existenţa lor confirmă că, în acea epocă, Biserica din Lutetia era deja bine constituită.

Numeroasele relatări ale martiriului lor, scrise în secolele următoare, spun că Dionisiu era un creştin din Roma de origine galică şi, din acest motiv, sfântul Clement, papă, l-ar fi consacrat episcop şi l-ar fi trimis să evanghelizeze poporul său împreună cu alţi şase. Sosiţi în Galia, fiecare dintre ei a luat-o într-o direcţie şi lui Dionisiu i-a revenit zona centrală în jurul căreia a luat naştere Parisul.

În Viaţa sfintei Genoveva, scrisă în jurul anului 520, se vorbeşte despre bazilica pe care sfânta a ridicat-o în locul unde martirul a suferit moartea, Vico Catulliaco. Aici s-a ridicat apoi faimosul complex mănăstiresc de la Saint-Denis, inaugurat solemn în prezenţa lui Carol cel Mare. Zona şi-a luat numele de Montmartre, de la latinescul Mons Martyrum, colina martirilor.

Deja mai înainte de Carol cel Mare, cultul acestor sfinţi fusese asociat cu dezvoltarea Parisului şi creşterea puterii francilor, dar mai apoi, s-a răspândit şi dincolo de hotarele Galiei.

Dionisiu a fost recunoscut ca fondator al Bisericii pariziene şi franceze. În tentativa de a apropia cât mai mult posibil originea Bisericii franceze de timpurile apostolice, s-a ajuns ca Dionisiu să fie confundat cu Areopagitul din Atena, despre care se vorbeşte în Faptele Apostolilor. Ca urmare, faima sa va fi egalată doar de sfântul Remigiu, episcop de Reims, care l-a botezat pe Clovis, rege al francilor, în secolul al VI-lea.



[1] Din panegiricul pronunţat în cinstea sfântului, la 3 octombrie 833, de vicarul patriarhului de Ierusalim. Cit. în E. Lodi, I Santi del calendario romano, Edizioni Paoline, Cinisello Balsamo 1990, pag. 499.