en-USro-RO

Inregistrare | Login
17 decembrie 2017

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Duminică, 17 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cristofor, călug.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent II
violet, III
Lectionar
Is 61,1-2a.10-11: Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu.
Ps Lc 1,46-54: Sufletul meu va tresălta de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1Tes 5,16-24: Fiinţa voastră întreagă să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos.
In 1,6-8.19-28: În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.
 

SFÂNTA MARIA BERTILA BOSCARDIN

(1888-1922)

călugăriță

În ziua de 11 mai 1961, Papa Ioan al XXIII-lea a ridicat-o la cinstea sfintelor altare pe o infirmieră decedată la vârsta de treizeci şi patru de ani, după ce, timp de şaptesprezece ani, a îngrijit cu dragoste nenumăraţi bolnavi, îndeosebi în timpul Primului Război Mondial, şi după ce ea însăşi a suportat două operaţii grele: este Sfânta Maria Bertila Boscardin.

S-a născut la 6 octombrie 1888, într-un mic sătuc de lângă oraşul Vicenza din Nord-Estul Italiei. Până la vârsta de şaptesprezece ani, a lucrat alături de părinţi la obişnuitele munci de la ţară. Apoi a intrat în rândul călugăriţelor Sfintei Dorotea din Vicenza, de aici a trecut la spitalul din Treviso, unde a obţinut diploma de infirmieră, dorind să fie cât mai de folos bolnavilor. În jurnalul ei spiritual se găsesc însemnări de felul acesta: „Vreau să fiu servitoarea tuturor, din convingerea că aşa este drept; vreau să lucrez, să sufăr şi toată mulţumirea să o las altora”. „Trebuie să mă consider ultima dintre toate, deci să fiu mulţumită dacă sunt lăsată la o parte, indiferentă atât la dispreţul, cât şi la aprecierea altora, ba chiar să prefer dispreţul; întotdeauna înţelegătoare pentru părerile altora; să nu mă scuz niciodată, chiar dacă s-ar părea că am dreptate; să nu vorbesc niciodată despre mine însămi; lucrările cele mai de jos să fie întotdeauna pentru mine, deoarece aşa merit”. Şi nu au lipsit ocazii de suferinţe şi umilinţe. În timpul Primului Război Mondial, spitalul din Treviso a fost transferat la Brianza, şi sora Bertila, deşi infirmieră calificată, repartizată la spălătorie; a suferit mult şi a plâns în ascuns, dar a notat: „Sunt mulţumită, deoarece fac voia lui Dumnezeu”. La vârsta de douăzeci şi doi de ani, fusese operată de o tumoare şi i se recomandase mai multă odihnă, dar sora Bertila nu ştia ce înseamnă odihna.

În anul 1922, a fost necesară o a doua intervenţie chirurgicală; bolnava nu a mai putut rezista şi, la 22 octombrie, a trecut în lumea odihnei netulburate şi a păcii veşnice.

Papa Pius al XII-lea, în discursul de la ceremonia de beatificare, la 8 iunie 1952, spunea: „Calea vieţii sale este cea mai obişnuită. Nici extaze, nici minuni, ci o unire cu Dumnezeu din zi în zi tot mai adâncă, în tăcere, în muncă, în rugăciune, în ascultare. Din această unire izvora dragostea aleasă pe care o arăta faţă de bolnavi, faţă de medici, faţă de superiori, faţă de toţi”.