en-USro-RO

| Login
23 septembrie 2018

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Duminică, 23 septembrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Pius din Pietrelcina, pr.; Zaharia și Elisabeta
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 25-a de peste an
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefațã duminicalã
verde, I
Lectionar
Înț 2,12.17-20: Sã-l condamnãm pe cel drept la o moarte rușinoasã!
Ps 53: Domnul este acela care susține viața mea.
Iac 3,16-4,3: Rodul dreptãții este semãnat în pace pentru cei care fac pace.
Mc 9,30-37: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor. Dacã cineva vrea sã fie primul, sã fie ultimul dintre toți!


SFÂNTUL GABRIEL POSSENTI

AL MAICII ÎNDURERATE (1858-1862)


În timpul ultimei sale boli, care i-a adus moartea în ziua de 27 februarie 1862, la vârsta de abia 24 de ani, Gabriel al Maicii Îndurerate, cleric pasionist, l-a rugat pe directorul său spiritual, părintele Norbert, să îndepărteze de la el jurnalul său personal („carneţelul”, cum îi spunea), pentru a nu cădea în ispita de a-l reciti şi, eventual, de a se lăsa cuprins de trufie pentru harurile deosebite pe care Madona i le dăduse. Părintele Norbert nu numai că l-a îndepărtat de acolo, dar, fără să se gândească mult, l-a distrus, fără să fi citit măcar un rând: astfel, ne-a lipsit de o „istorie a unui suflet” interesantă şi utilă pentru edificarea noastră, aşa cum este autobiografia Sfintei Tereza a Pruncului Isus, dar şi pentru cunoaşterea bogăţiei sufleteşti a acestui sfânt, numit în anul 1955, de către Papa Ioan al XXIII-lea, patronul principal al regiunii Abruzzilor. Sfântul Gabriel nu este născut la Abruzzo, ci la Assisi, în ziua de 1 martie 1838. În aceeaşi zi, a fost botezat şi i s-a pus numele de Francisc. La Assisi a locuit puţin timp, deoarece tatăl său, Sante Possenti, guvernator în Statul Pontifical, a îndeplinit unele însărcinări în diferite localităţi, până când, în 1841, s-a stabilit definitiv în oraşul Spoleto, în calitate de asesor. Francisc şi-a făcut pregătirea intelectuală la Fraţii Şcolilor Creştine şi apoi la iezuiţi, sub îndrumarea cărora a rămas până la vârsta de 18 ani, când a luat hotărârea de a intra în Ordinul Pasioniştilor[1].

Primit în casa de noviciat la Morrovale, în ziua de 21 septembrie. 1856, a îmbrăcat rasa călugărească şi şi-a luat numele de Gabriel al Maicii îndurerate. După un an de zile, depune jurământul de viaţă călugărească şi apoi este trimis să-şi completeze studiile filosofice. La 10 iulie 1859, împreună cu câţiva confraţi, soseşte la Isola del Gran Sasso. A fost ultima etapă a trecerii lui pe acest pământ: după mai puţin de trei ani, la 27 februarie 1862, sufletul său curat părăseşte locuinţa lui trecătoare.

De la el ne-au rămas puţine însemnări scrise: un caiet cu note de şcoală, cu versuri latineşti şi poezii italieneşti: o culegere mică de gânduri ale Sfinţilor Părinţi ai Bisericii în legătură cu Maica Domnului şi vreo patruzeci de scrisori, din care se răspândeşte parfumul unei deosebite devoţiuni către Fecioara Îndurerată. „Paradisul meu”, scrie el, „reprezintă durerile scumpei mele Mame”. Nimic excepţional nu apărea în exterior din bogăţia interioară a sufletului său şi din totala dăruire de sine lui Dumnezeu şi Preacuratei, dăruire pe care o realiza în fidelitatea absolută faţă de Regula mănăstirească, într-un profund spirit de rugăciune şi de penitenţă. Sfinţenia vieţii lui a fost destăinuită abia în anul 1908, când a fost declarat Fericit, şi în 1920, când a fost declarat Sfânt. În 1926, Papa Pius al XI-lea 1-a numit co-patron al Acţiunii Catolice.

Numele de Gabriel, atribuit şi Arhanghelului care a adus Buna-Vestire, după unii comentatori, e format din două cuvinte ebraice care împreună înseamnă „Dumnezeu este puternic”.



[1] Ordin călugăresc care cultivă o deosebită cinstire a patimilor (passiones) Domnului nostru Isus Cristos.