en-USro-RO

Inregistrare | Login
20 ianuarie 2018

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Sâmbătă, 20 ianuarie 2018

Sfintii zilei
Ss. Fabian, pp. m. *; Sebastian, m. *
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţã comunã
verde (roşu). II
Lectionar
2Sam 1,1-4.11-12.19.23-27: Cum au cãzut aceşti eroi!
Ps 79: Fã sã strãluceascã faţa ta, Doamne, şi vom fi mântuiţi!
Mc 3,20-21: Ai sãi au venit sã punã mâna pe el, cãci spuneau cã şi-a ieşit din fire.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a de peste an

SFÂNTUL STANISLAU KOSTKA (1550-1568)

Între marii sfinţi ce au dat strălucire Bisericii Catolice în veacul al XVI-lea, veacul Reformei, se află şi doi tineri: Stanislau Kostka şi Alois Gonzaga. Alături de Ignaţiu de Loyola, Carol Boromeu, Francisc Xaveriu, Teresa de Ávila, viaţa şi activitatea le sunt foarte limitate, dar credinţa, iubirea şi curajul lor sunt deopotrivă de mari.

Stanislau a fost copilul mai mic al familiei Kostka, familie de nobili polonezi din ţinutul Rostkov. S-a născut în anul 1590 şi a primit o creştere îngrijită din partea mamei, care i-a transmis o devoţiune adâncă faţă de Preacurata Fecioară Maria. Când oaspeţii castelului, încălziţi de băutură şi antrenaţi în petrecere, începeau să uite că printre ei se află şi copii, Stanislau se retrăgea în camera lui şi întreţinea conversaţii copilăreşti cu Maica Domnului din icoana de pe perete. De altfel, era foarte vioi, îi plăcea să călărească, se antrena în jocuri cu fratele şi verişorii săi, dar devenea serios, chiar sever, dacă îi auzea vorbind necuviincios. La vârsta de 13 ani, a fost trimis împreună cu fratele său, Paul, şi cu un preceptor la Viena, ca să-şi completeze studiile în colegiul condus de călugării iezuiţi.

Tocmai în acea perioadă, împăratul Austriei a luat o serie de măsuri împotriva Societăţii lui Isus, interzicându-le să mai primească în internatul lor elevi veniţi din alte ţări. Aceştia a trebuit să-şi caute locuinţă cu chirie. Paul, fratele mai mare, împreună cu preceptorul, a fost foarte bucuros că avea ocazia să se despartă de Stanislau; erau nemulţumiţi de faptul că în fiecare seară îl vedeau îngenunchind şi spunându-şi rugăciunea şi de observaţiile pe care le făcea privitor la modul lor de viaţă; Stanislau a fost plasat la o familie de religie protestantă, iar ei şi-au ales o altă locuinţă. Din cauza eforturilor cerute de programul şcolar, precum şi vieţii aspre pe care şi-a impus-o, tânărul Stanislau s-a îmbolnăvit grav, ajungând chiar în pragul morţii. A cerut să i se aducă un preot, dar gazda nu a permis să-i calce pragul nici un „preot catolic”. Nu peste mult timp, spre mirarea tuturor, s-a însănătoşit şi a povestit cu nedescrisă emoţie cum doi îngeri au venit şi i-au dat Sfânta Împărtăşanie, iar Preacurata Fecioară Maria i-a redat sănătatea şi l-a îndemnat să se alăture Fiului Său; el a înţeles aceste cuvinte ca o indicaţie de a cere admiterea în Societatea lui Isus, lucru la care se gândea de multă vreme.

Ştia că tatăl său nu ar putea fi de acord cu o astfel de hotărâre. La plecarea lor din Polonia, le spusese: „Dacă vreunul dintre voi va intra la iezuiţi, voi interveni la rege să fie daţi cu toţii afară din Polonia”. Neştiind ce să facă, se travesteşte în ţăran şi, pe ascuns, fuge la Dillingen, unde se afla superiorul iezuiţilor, Petru Canisiu. După o săptămână de drum greu, sleit de puteri, ajunge la Dillingen. Petru Canisiu îl înţelege şi îl ajută să se refacă, apoi îl trimite la Roma, pentru a face noviciatul. Ajuns aici, se dăruieşte cu toate puterile studiului filosofiei în Colegiul Roman şi vieţii călugăreşti. Suferinţele morale şi fizice suportate la Viena, oboseala drumului şi clima umedă, călduroasă, a Romei au făcut ca necruţătoarea tuberculoză, pe atunci incurabilă, să-l aducă pe marginea mormântului. Era perfect conştient de situaţia în care se afla şi, plin de bucurie, spunea tuturor că Maica Domnului i-a promis să-l ia la una dintre sărbătorile Ei. Şi aşa a fost; în ziua de 15 august 1568, sărbătoarea Adormirii Macii Domnului, Stanislau Kostka şi-a luat zborul spre împărăţia luminoasă a „Maicii” sale. Papa Benedict al XIII-lea (1724-1730) l-a declarat sfânt în ziua de 13 noiembrie, zi ce a rămas dedicată comemorării Sfântului Stanislau Kostka.

 

Şi Stanislau Kostka, asemenea concetăţeanului său, Sfântul Stanislau, sărbătorit la 11 aprilie, a onorat prin viaţa sa numele ce l-a purtat. Cuvântul Stanislau este format din două elemente: primul are la bază rădăcina sta, a sta drept, în picioare – de unde cuvântul „statuie” şi verbul a „sta” –, şi slava, cu înţelesul de: mărire, cinstire; împreună înseamnă „om întotdeauna vrednic de cinste”. Şi tânărul Kostka merită această laudă.