en-USro-RO

Inregistrare | Login
19 ianuarie 2018

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Vineri, 19 ianuarie 2018

Sfintii zilei
Ss. Marius şi Marta, soţi m.
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 2-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţã comunã
verde. II
Lectionar
1Sam 24,3-21: Nu-mi voi ridica mâna împotriva stãpânului meu, regele, care a fost consacrat Domnului prin ungere.
Ps 56: Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine!
Mc 3,13-19: I-a chemat pe cei pe care i-a voit el, iar ei au venit la el.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 2-a de peste an

CRISTOS, REGELE UNIVERSULUI (A)

Isus a spus ucenicilor săi: 31 "Când va veni Fiul Omului în slava sa, împreună cu toţi îngerii, se va aşeza pe tronul său de mărire. 32 Înaintea lui vor fi adunate toate popoarele, dar el îi va despărţi pe unii de alţii, aşa cum desparte păstorul oile de capre, 33 şi va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga sa. 34 Atunci împăratul va spune celor de la dreapta sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, primiţi ca moştenire împărăţia pregătită pentru voi de la întemeierea lumii; 35 căci am fost flămând şi voi mi-aţi dat să mănânc; am fost însetat şi voi mi-aţi dat să beau; am fost străin şi voi m-aţi primit; 36 am fost gol şi voi m-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi voi m-aţi vizitat; am fost în închisoare şi voi aţi venit la mine». 37 Atunci cei drepţi vor răspunde: «Doamne, când te-am văzut noi flămând şi ţi-am dat să mănânci? Sau însetat şi ţi-am dat să bei? 38 Sau când te-am văzut noi străin şi te-am primit? Sau gol şi te-am îmbrăcat? 39 Sau când te-am văzut bolnav sau în închisoare şi am venit la tine?». 40 Împăratul le va răspunde: «Vă spun adevărul: ori de câte ori aţi făcut acestea unuia dintre aceştia mici, care sunt fraţii mei, mie mi-aţi făcut». 41 Apoi va spune celor din stânga: «Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, pregătit diavolului şi îngerilor săi! 42 Căci am fost flămând şi voi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi voi nu mi-aţi dat să beau; 43 am fost străin şi voi nu m-aţi primit; am fost gol şi voi nu m-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în închisoare şi voi nu m-aţi vizitat». 44 Atunci îi vor răspunde şi ei: «Doamne, când te-am văzut noi flămând, însetat, străin, gol, bolnav sau în închisoare şi nu ţi-am slujit?». 45 El le va răspunde: «Vă spun adevărul: Ori de câte ori nu aţi făcut acestea unuia dintre aceştia mici, care sunt fraţii mei, mie nu mi-aţi făcut». 46 Şi vor merge aceştia în osânda veşnică, iar drepţii în viaţa veşnică»" (Mt 25,31-46)

Pentru sărbătoarea Cristos, Regele universului, cu care se şi închie anul liturgic, Biserica ne propune în acest an (A) unul din cele mai grandioase „tablouri” ale evangheliei sfântului Matei. El surprinde un moment decisiv al istoriei umanităţii: reunirea tuturor popoarelor dinaintea tronului de judecată, tron pe care este aşezat însuşi Fiul Omului – nu altcineva decât Isus Cristos înviat şi glorifiacat la dreapta Tatălui în ceruri. Într-adevăr, conform revelaţiei Sfintei Scripturi şi mai ales a Evangheliilor, întreaga umanitate sau, mai exact, fiecare om care o alcătuieşte, se va afla la un moment dat dinainte Regelui universului căci Lui îi revine să îi aşeze pe cei pe care îi numeşte binecuvântaţii Tatălui meu (v. 34) în prezenţa moştenirii Împărăţiei.

Acest pasaj al Judecăţii universale, descris cu trăsăturile unei turme reunite dinaintea păstorului, face aluzie la textul din cartea profetului Ezechiel 34,17-22 (citit în această duminică la Lectura I) unde Dumnezeu promite să ia sub oblăduirea lui şi să aibă grijă de poporul său. Expresiile de afecţiune cu care este descrisă atenţia acordată fiecărei oi sunt completate de alte expresii care descriu dreptatea pe care le-o va face celor persecutate şi oropsite de celelalte oi. Isus nu împrumută în totalitate scenariul lui Ezechiel. Elementele originale care compun descrierea din parabola evanghelică reordonează accentele tabloului în aşa fel încât Isus să poată fi identificat cu Fiul Omului, Cel căruia îi revine – în virtutea gestului dăruirii de sine în favoarea celor mulţi, dăruire ce culminează cu moartea pe cruce dar şi cu Învierea sa glorioasă – misiunea de a-i reuni pe cei pentru care şi-a dat viaţa, în Împărăţia pregătită pentru ei. În plus, în parabolă se face referinţă la un criteriu simplu de departajare a celor care îi aparţin – şi care sunt nimiţi binecuvântaţii Tatălui meu (v. 34) –, de cei care nu îi aparţin – şi care sunt numiţii blestemaţi (v. 41). Criteriul în virtutea căruia se va opera această departajare este cel al slujirii ori al neslujirii celor flămânzi, însetaţi, goi, bolnavi, din închisoare cu care Isus Cristos se identifică. O astfel de identificare depăşeşte cu mult idea unei protecţii acordate, fie ea şi a lui Dumnezeu. Ea ne indică faptul că orice întâlnire cu fraţii noştri, mai ales cu cei în nevoi, devine un loc privlegiat de întâlnire cu Cel care Cristosul (Mesia), Regele universului. Din această întâlnire va decurge pentru fiecare om binecuvântarea sau blestemul, dreptul de a intra sau nu în Împărăţia pregătită pentru noi.