en-USro-RO

Inregistrare | Login
25 februarie 2018

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Duminică, 25 februarie 2018

Sfintii zilei
Sf. Cezar, medic
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Post
Liturghie proprie, Credo, prefațã proprie
violet, II
Lectionar
Gen '22,1-2.9a.10-13.15-18: Jertfa patriarhului nostru Abraham.
Ps 115: Voi umbla înaintea Domnului pe pãmântul celor vii.
Rom 8,31b-34: Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul sãu Fiu.
Mc 9,2-10: Acesta este Fiul meu cel iubit.
 

SFÂNTUL EDMOND (841-870)

În anul 862, nobilii şi clerul din Estul Angliei l-au ales şi l-au încoronat ce rege, la Norfolk, pe tânărul Edmond. A avut o domnie nefericită, deoarece a trebuit să ţină piept invaziilor din partea normanzilor, iar în 870, a fost capturat şi decapitat de către Vikingi. Avea 29 de ani.

Peste o sută de ani, călugărul benedictin Abdon, cercetând documentele şi amintirile în legătură cu nefericitul rege, a redactat o viaţă amplă, un fel de Passio - „Pătimirile regelui martir”. În ea se spune că vikingii i-au cerut lui Edmond să recunoască stăpânirea lor, dar acesta, îndemnat de dragostea faţă de ţară şi faţă de credinţa creştină, a refuzat; atunci l-au legat de un arbore, l-au străpuns cu săgeţile şi la urmă i-au tăiat capul, pe care apoi l-au aruncat împreună cu trupul într-o groapă din adâncul pădurii. Creştinii, voind să-i facă o înmormântare solemnă, au organizat echipe care să caute preţioasele relicve; după îndelungi cercetări zadarnice, într-un anumit loc au auzit un glas ce striga: Here, here, here! - „Aici, aici, aici!”; îndreptându-se în direcţia glasului, au descoperit capul regelui lor, păzit de un lup enorm, ca să nu fie mâncat de animale. Încă de atunci, Edmond a fost cinstit ca un sfânt martir şi Biserica a confirmat sentinţa dată de entuziasmul şi recunoştinţa poporului creştin.

 

Prenumele Edmond, în vechime, a avut forma Eadmund, fiind format din cuvintele anglo-saxone ead = bogăţie şi mund = apărare; împreună, au înţelesul de: „Cel care apără averea, bunurile pământului”. Cu timpul, cuvântul Eadmund a luat forma Edmund în Anglia şi Edmond în Franţa. Ulterior, şi englezii au adoptat forma Edmond. Numele de „Cel care apără averea” a fost confirmat de Sfântul rege Edmond prin moartea sa glorioasă pentru credinţă şi pentru pământul ţării.