en-USro-RO

Inregistrare | Login
17 decembrie 2017

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Duminică, 17 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cristofor, călug.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent II
violet, III
Lectionar
Is 61,1-2a.10-11: Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu.
Ps Lc 1,46-54: Sufletul meu va tresălta de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1Tes 5,16-24: Fiinţa voastră întreagă să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos.
In 1,6-8.19-28: În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.
 

SFÂNTUL JUAN DIEGO

vizionarul de la Guadalupe 

(1474?-1548)


Evenimentul de la Guadalupe înseamnă începutul evanghelizării cu o vitalitate care depăşeşte toate aşteptările. Mesajul lui Cristos, prin Mama sa, reia elementele centrale ale culturii autohtone, le purifică şi le dă semnificaţia definitivă a mântuirii. De aceea, Guadalupe şi Juan Diego îmbracă o semnificaţie eclezială şi misionară profundă şi sunt un model de evanghelizare perfect înculturată.

O dată cu debarcarea spaniolilor în ţinuturile din continentul latino-american, a început lunga agonie a unui popor care ajunsese la un grad foarte înalt de progres social şi religios. Ziua de 13 august 1521 a însemnat apusul acestei civilizaţii. Tenochtitlan, capitala măreaţă a lumii aztece, a fost prădată şi distrusă. Imensa tragedie care a însoţit cucerirea Mexicului din partea spaniolilor înseamnă, pe de o parte, căderea deplină a Regatului Aztec, iar pe de altă parte, apariţia unei noi culturi şi civilizaţii, care a apărut din amestecul dintre invingători şi învinşi.

 

Maria ia parte la încreştinarea Americii Latine

 

În acest context, după 10 ani, a avut loc apariţia sfintei Fecioare acestui sărman “indios” cu numele de Juan Diego, aproape de Citta del Mexico. În dimnineaţa zilei de 9 decembrie 1531, în timp ce trecea peste colina Tepeyac, pentru a ajunge în oraş, Juan Diego a fost atras de un cântec armonios de păsări şi de viziunea foarte plăcută a unei Doamne care îl chema pe nume cu gingăşie. Doamna i-a spus că este “De-a Pururi Fecioara Maria, Mama Dumnezeului Unic şi Adevărat” şi i-a spus să meargă la episcop şi să-i spună că dorea să i se ridice un templu la poalele colinei. Juan Diego a alergat îndată la episcop, dar nu a fost crezut.

Întorcându-se seara acasă, a întâlnit-o din nou, pe Tepeyac, pe Fecioara Maria, căreia i-a mărturisit insuccesul lui şi i-a cerut să fie dezlegat de misiunea care i-a fost încredinţată, declarându-se nevrednic de ea. Fecioara, însă, i-a poruncit să se întoarcă în ziua următoare la episcop care, după ce i-a pus multe întrebări cu privire la locul şi împrejurările apariţiilor, i-a cerut un semn. Sfânta Fecioară i-a promis că i-l va da în ziua următoare. Dar în ziua următoare, Juan Diego nu a putut să se întoarcă: un unchi de-al său, Juan Bernardino, este grav bolnav şi el este trimis dis-de-dimineaţă la Tlatelolco să caute un preot ca să-l spovedească pe muribund. Ajungând aproape de Tepeyac, decide să schimbe drumul, pentru a evita întâlnirea cu Doamna. Însă Doamna este acolo, înaintea lui, şi îl întreabă de ce este atât de grăbit. Juan Diego se prosternează la picioarele ei şi-i cere iertare că nu poate să împlinească misiunea pe care i-a dat-o pentru a merge la episcop, din cauza agoniei unchiului său.

Doamna îl asigură că unchiul s-a vindecat deja şi îl invită să urce pe vârful colinei pentru a culege flori. Juan Diego urcă şi, cu mare uimire, găseşte pe vârful colinei nişte foarte frumoase, “flori de Castilia”: este 12 decembrie, solstiţiul de iarnă, după calendarul iulian în vigoare pe vremea aceea, şi nici anotimpul şi nici locul, o pietrărie dezolată, nu sunt potrivite pentru creşterea florilor de acest fel. Juan Diego adună un buchet pe care i-l duce sfintei Fecioare, dar ce îi spune să le prezinte episcopului ca probă a adevărului apariţiilor ei. Juan Diego ascultă şi, ajuns în faţa prelatului, şi-a deschis mantia şi, dintr-odată, pe ţesătură (tilma) a fost văzută de toţi, imprimată, imaginea sfintei Fecioare. În faţa acestei minuni, episcopul a căzut în genunchi, şi împreună cu el toţi cei de faţă.


În dimineaţa următoare, Juan Diego l-a condus pe episcop la Tepeyac, pentru a-i arăta locul în care sfânta Fecioară ceruse să i se ridice un templu. Între timp, imaginea pusă în catedrală devine îndată obiectul unei devoţiuni populare care s-a păstrat neîntreruptă până în zilele noastre. Apariţia sfintei Fecioare la Guadalupe a avut un impact aparte asupra vieţii religioase din America Latină. Dacă, timp de zece ani, înainte de apariţii, misionarii au reuşit să convertească circa 250.000-300.000 de indigeni, după apariţii, în numai şapte ani, s-au convertit opt milioane.

 

Interlocutorul umil al Mariei

 

Sfânta Fecioară l-a ales ca interlocutor pe un “sărman indios”, Juan Diego, născut spre 1474 şi mort în 1548, care, înainte de a se fi convertit la catolicism, purta un minunat nume aztec, Cuauhtlotatzin, care înseamnă “Cel care Vorbeşte ca un Vultur”. El era un “macehual”, adică un om din popor, mic cultivator de pământ. Cuauhtlotatzin a fost printre primii care a primit Botezul, în 1524, la vârsta de 50 de ani, când şi-a luat numele creştin de Juan Diego şi, o dată cu el, a fost botezată şi soţia, Malintzin, care şi-a luat numele de Maria Lucia.

Neoconvertitul se evidenţia printre ceilalţi prin asiduitatea cu care frecventa cateheza şi sacramentele fără a se uita la sacrificiile pe care trebuia să le facă: pleca dis-de-dimineaţă pentru a ajunge la Santiago di Tlatelolco, unde franciscanii îi adunau pe indigeni pentru a-i catehiza. Rămas văduv, după numai 4 ani de căsătorie, şi-a orientat toată viaţa spre Dumnezeu. Îşi petrecea tot timpul între lucrările de pe câmp şi practicile de pietate creştină. Ducea o viaţă exemplară, care îi edifica pe mulţi. După apariţiile sfintei Fecioare, pe colina de pe Tepeyac, a trăit în sfinţenie timp de 17 ani într-o căsuţă pe care episcopul Zumarraga a construit-o alături de capela înălţată în cinstea sfintei Fecioare de la Guadalupe. A murit în 1548, pe când avea 74 de ani. Faima lui de sfinţenie, pe care o avea deja în viaţă, a crescut cu timpul, până când, în 1984, a fost deschisă cauza lui de beatificare. Printr-o solidă bază de documente, s-a demonstrat că Juan Diego era demn să fie înălţat la cinstea altarelor pentru meritele sale de creştin. În 1990, papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat fericit pentru a-l proclama apoi sfânt în anul 2002.