(sec. al III-lea)

Martirologiul Roman aminteşte trei sfinte care au purtat numele de Valeria:

La 28 aprilie se comemorează Sfânta Valeria, soţia sfântului martir Vital, mama sfinţilor Gervasie şi Protasie. Călătorind spre oraşul Milano, s-a întâlnit cu un grup de săteni ce îl sărbătoreau pe zeul Silvan, protectorul pădurilor şi al câmpiilor; deoarece a refuzat să participe la ceremoniile în cinstea lui, a fost ucisă cu furie şi cruzime, şi astfel, a ajuns alături de soţul ei, Vital, care, cu câţiva ani în urmă, fusese martirizat în oraşul Ravena, deoarece, cu toate că era militar roman, l-a încurajat pe un creştin să fie statornic în mărturisirea credinţei.

La 5 iunie este amintită Sfânta Valeria martirizată împreună cu Sfânta Zenaida şi alte două creştine în oraşul Cezareea din Palestina.

La 9 decembrie, calendarul se referă la Sfânta Valeria, fecioară şi martiră din Lemovicium, astăzi, oraşul Limôges din Franţa. Ea a fost încreştinată de către sfântul episcop Marţial, care a trăit în mijlocul veacului al III-lea, după cum relatează scriitorul Grigore din Tours. Deşi nu se cunosc alte amănunte despre viaţa şi moartea ei, titlul de fecioară şi martiră ne spune că ea a avut un suflet mare, curat şi plin de curaj.

Prenumele Valeria este forma feminină a numelui Valeriu; amândouă provin din verbul latinesc valeo-valere = a fi sănătos, a avea trecere, a fi de valoare.