en-USro-RO

Inregistrare | Login
20 ianuarie 2018

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

20 ianuarie 2018
Echilibrul

    Un domn întâlni într-o seară un beţiv mergând în patru labe pe stradă. Se apropie de el şi-l întrebă:
    – Ce ai, om bun, ai pierdut ceva?
    – Am pierdut, domnule, am pierdut – răspunse beţivul. Am pierdut echilibrul şi nu mai sunt în stare să-l găsesc.

    De la echilibru vine echilibrat, iar echilibrat este ceea ce este drept, adevărat, la locul său, dintr-o bucată.
    Atunci când se pierde viziunea supranaturală, atunci când nu se trăieşte de faţă cu Dumnezeu, atunci când valoarea lucrurilor nu se măsoară prin ceea ce este de folos sau nu pentru cer, atunci se pierde echilibrul.
    Iar când se pierde echilibrul, se ajunge să se meargă în patru labe, târâş.

Text preluat din volumul: De vorbă cu Isus. A te ruga cu… un zâmbet zilnic

SFÂNTA ADELA (?-735)


Sfânta Irmina, numită uneori şi Irma, şi Sfânta Adeila, sau Adula, au trăit în perioada de pătrundere a creştinismului în Germania, au oferit ajutor spiritual şi material marilor apostoli Vilibrord şi Bonifaciu, au întemeiat mănăstiri care, ulterior, au devenit celebre, şi din vechime sunt sărbătorite împreună la 24 decembrie, ajunul Naşterii Domnului. Aceste asemănări i-au determinat pe unii biografi să accepte afirmaţia cronicarului Teofredo din secolul al XI-lea că ele au fost surori; ulterior, s-a dovedit că documentul pe care se bazase Teofredo, Carta Regelui Dagobert din 646, nu era autentic. Datele demne de reţinut sunt următoarele:

Sfânta Irmina, fiica unei familii nobile, a fost logodită cu contele Herman. Acesta a murit înainte să aibă loc nunta şi Irma a hotărât să se consacre cu totul lui Dumnezeu şi a intrat în mănăstirea benedictină întemeiată de Sfântul Modoald la Ohren, lângă Trier, astăzi aflată în perimetrul oraşului. Când asupra mănăstirii şi a oraşului s-a abătut o ciumă pustiitoare, Irma, devenită stareţă, a apelat la rugăciunile şi sfaturile Sfântului Vilibrord, renumit pentru zelul şi sfinţenia vieţii sale; el a venit în Trier şi, în urma rugăciunilor sale, flagelul a încetat. Drept recunoştinţă, Sfânta Irmina i-a dăruit partea ei de moştenire de la Echternach şi, aici, Sfântul Vilibrord a zidit o biserică şi o mănăstire pentru bărbaţi, care-i poartă numele. Se pare că Sfânta Irmina a murit în jurul anului 716, cu aproape douăzeci de ani înaintea Sfintei Adela, şi capul ei se păstrează în biserica mănăstirii din Sponheim.

Sfânta Adela, o prinţesă merovingiană, după moartea soţului său, Alberic, a intrat în mănăstirea din Pfalzel, a îmbrăcat rasa călugărească şi, nu după mult timp, a fost aleasă stareţă; a murit în jurul anului 735. Sfânta Adela este renumită şi pentru viaţa şi activitatea unui nepot al său, Grigore, pe care ea l-a luat în mănăstire şi s-a îngrijit de formaţia sa spirituală. Cu prilejul unei vizite a Sfântului Bonifaciu, care se afla în trecere prin oraş, pe când stăteau la masă, nepotul stareţei, în vârstă de cincisprezece ani, a fost rugat să citească un text în limba latină, pentru a se respecta regula de a se face lectură în timpul mesei. La terminarea lecturii, Bonifaciu i-a cerut tânărului să facă un mic rezumat în limba vorbită de el, dar acesta nu a fost capabil. Atunci, Sfântul Bonifaciu a ţinut pentru întreaga comunitate o omilie atât de frumoasă şi de atrăgătoare, încât Grigore s-a hotărât să-l urmeze pe înflăcăratul predicator oriunde se va duce. El nu l-a mai părăsit pe învăţătorul său; l-a urmat nu numai pe drumurile Germaniei, dar şi pe drumul ştiinţei şi al sfinţeniei, ajungând să fie episcop, iar după moarte, a fost declarat sfânt şi este amintit de Martirologiul Roman în ziua de 25 august. Sfântul Grigore scoate din uitare viaţa Sfintei Adela, care, deşi nu este soră de sânge cu Sfânta Irmina (Irma), este soră cu ea prin sfinţenia vieţii.