en-USro-RO

Inregistrare | Login
15 decembrie 2017

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Vineri, 15 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Virginia, văduvă
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 48,17-19: O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele!
Ps 1: Cel ce te urmează pe tine, Doamne, va avea lumina vieţii.
Mt 11,16-19: Nici pe Ioan, nici pe Fiul Omului nu-i ascultă.
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent

SFINŢII TIMOTEI ŞI TIT
episcopi
(sec. I)

“Planul de nepătruns al înţelepciunii tale ne-a fost revelat de evanghelia mântuirii, căreia sfinţii Timotei şi Tit i-au fost vestitori şi învăţători”[1].

 

Sfinţii Timotei şi Tit sunt printre cei mai credincioşi ucenici ai sfântului Paul şi şi-au consumat toată viaţa lor pentru răspândirea evangheliei, urmându-l pe Apostol şi punând în practică directivele sale. Să readucem pe scurt în memorie ceea ce ştim despre ei, bazându-ne, înainte de toate, pe scrisorile pauline şi pe Faptele apostolilor.

Timotei era încă foarte tânăr atunci când Paul şi Barnaba au ajuns în oraşul său, la Listra, în Licaonia (Asia Mică). Bunica sa, Lois, şi mama sa, Eunice, evreice din naştere şi credincioase tradiţiilor religioase, chiar dacă mama sa se căsătorise cu un grec, au primit imediat vestea cea bună adusă de Paul. Timotei a urmat şi el cu profundă convingere exemplul celor două femei, care îl educaseră în cultul faţă de Sfânta Scriptură, deşi nu fusese circumcis.

Când Paul s-a întors la Listra în a doua sa călătorie, i-au vorbit foarte frumos despre el şi Apostolul a pus ochii pe acest tânăr cu inima curată şi cu mintea ageră şi i-a propus să-l urmeze în ministerul evanghelizării.

Acest lucru a fost consimţit de cei din familie şi, în acelaşi timp, a adus o mare bucurie celor din mica, dar înflăcărata comunitate creştină. Fiind fiu al unei femei evreice, a fost circumcis nu pentru că acest lucru ar fi fost necesar în noua credinţă, dar pentru a avea un acces liber în comunităţile evreieşti din diaspora.

Din acest moment, “întreaga sa viaţă de tânăr şi de bărbat matur este asociată cu aceea a lui Paul, căruia îi va deveni ca un fiu, colaborator, tovarăş de călătorie, confident, prieten, moştenitor”[2]. Viaţa sa a fost o deplasare continuă spre comunităţile unde Paul îl trimitea, pentru ca apoi să se întoarcă la Apostol pentru a-i aduce informaţii. S-a oprit pentru circa un an şi jumătate la Efes, împreună cu Paul. Îl regăsim la Ierusalim, unde l-a precedat pe Paul în aducerea colectelor făcute în comunităţile creştine, care au apărut între păgâni, pentru săracii din comunitate.

Aici, Paul a fost arestat şi Timotei l-a urmat mai întâi la Cezareea şi apoi la Roma, asistându-l în toate nevoile sale şi semnând împreună cu el scrisorile adresate colosenilor, filipenilor şi lui Filemon.

După această primă detenţie romană, Paul i-a încredinţat lui Timotei importanta comunitate din Efes şi, în acea perioadă, i-a scris două scrisori, unde transpare profunda legătură ce se stabilise între cei doi. Foarte mişcător este apelul pe care Paul i-l adresează din cea de-a doua sa detenţie romană: “Eu de acum sunt oferit ca jertfă şi timpul plecării mele a sosit... Grăbeşte-te să vii la mine cât mai curând. Căci Dima m-a părăsit... Crescens este în Galaţia, iar Tit, în Dalmaţia. Numai Luca este cu mine. Ia-l pe Marcu şi adu-l cu tine, căci îmi este de folos în slujire... Când vei veni, să-mi aduci mantia pe care am lăsat-o în Troas, la Carp, ca şi cărţile, în special pergamentele” (2Tim 4,6.9-13).

Nu ştim dacă Timotei a reuşit să ajungă la Roma şi să-l vadă pe Apostol înainte de a fi martirizat. E de crezut că el şi-a sfârşit zilele la Efes, unde a fost întotdeauna venerat de creştini. Dar elogiul cel mai frumos despre el îl găsim tot în scrisorile pauline, unde este numit “copilul meu iubit şi credincios în Domnul”(1Cor 4,17), “colaboratorul meu” (Rom 16,21), “copilul meu adevărat în credinţă” (1Tim 1,1), “fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu în predicarea evangheliei lui Cristos” (1Tes 3,2).



[1] MA II, 1045.

[2] C. Spicq. Saint Paul. Les Epîtres Pastorales, Paris 1947, pag. 33.

După Enrico Pepe, Martiri şi sfinţi din calendarul roman, Sapientia, Iaşi 2007.