en-USro-RO

| Login
22 iunie 2018

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Vineri, 22 iunie 2018

Sfintii zilei
Ss. Paulin de Nola, ep. *; Ioan Fisher, ep. și Thomas Morus, m. *; 

Niceta de Remesiana, ep.
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 11-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã 
verde (alb, roșu), III
Lectionar
2Rg 11,1-4.9-18.20 : L-au uns rege și toți l-au aclamat bãtând din palme și strigând: „Trãiascã regele!”
Ps 131 : Dumnezeu și-a ales locuința în mijlocul poporului sãu.
Mt 6,19-23 : Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta
.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 11-a de peste an

SFÂNTA ANGELA MERICI
fondatoarea Congregaţiei Ursulinelor
(1474-1540)

“Mergeţi pe vechiul drum, ţineţi tradiţia Bisericii, orânduită şi confirmată de atâţia şi atâţia sfinţi, prin inspiraţia Duhului Sfânt. Şi înnoiţi-vă viaţa... Dar rugaţi-vă şi faceţi-i şi pe alţii să se roage, pentru ca Dumnezeu să nu abandoneze Biserica, ci să trezească dorinţa de reformare a ei după cum îi place lui, cum este mai bine pentru noi şi spre mai marea cinste şi glorie a sa”[1].

 

Fidelitatea faţă de tradiţia sănătoasă şi reforma curajoasă a Bisericii sub călăuzirea Duhului Sfânt sunt cele două caracteristici ale Angelei, care, pe drept, a fost numită “femeie înţeleaptă şi curajoasă”.

Cu aceste două adjective, Biserica Catolică prezintă în liturgie figura Angelei Merici, fondatoare a Congregaţiei Ursulinelor. O definiţie apropriată, dacă ne gândim că ea a trăit în secolul al XVI-lea, o perioadă de travaliu şi de reformă interioară pentru creştinism, când s-au născut în lumea catolică numeroase congregaţii religioase, dar aproape toate îndreptate spre formarea bărbaţilor. Merici, în schimb, a ştiut să creeze o operă cu multe ramificaţii, în care distingem o angajare specială pentru formarea sistematică a tinerelor, nu numai în câmpul moral – aşa cum se făcea de obicei, cel puţin în familii – şi nu numai în câmpul spiritual – aşa cum se făcea, dintotdeauna, în mănăstiri – dar şi în cel intelectual.

Iniţiativa sa a avut un mare succes, mai întâi în Italia, în timpul vieţii sale, şi apoi în lume, oriunde au ajuns fiicele ei spirituale, ursulinele. Dacă astăzi femeia poate să-şi facă simţită vocea şi acţiunea în lume, într-un dialog de reciprocitate cu bărbatul, asta se datorează şi unor femei ca Angela Merici.

 

Îndrăgostită de Dumnezeu

S-a născut la Desenzano del Garda (Italia), la 21 martie 1470 sau 1474. La 15 ani, a rămas orfană de ambii părinţi şi a locuit în continuare cu o soră la Salň, în casa unui unchi. Aici a aprofundat viaţa creştină, făcându-se terţiară franciscană şi consacrându-se personal prin votul fecioriei. La 20 de ani, o dată cu moartea unchiului ei, s-a întors la Desenzano şi şi-a pus problema ce va face în viaţă pentru a da rodnicie logodnei sale cu Cristos. Să intre într-un ordin religios? Ea admira femeile consacrate în mănăstiri, dar înţelegea că nu acolo era locul ei. Pentru a cunoaşte voinţa lui Dumnezeu, a întreprins – aşa cum era obiceiul în acel timp – o serie de pelerinaje, printre altele, şi o călătorie în Ţara Sfântă. Aici, atinsă de o boală de ochi şi neputând să mai vadă fizic locurile sfinte, a fost constrânsă la o contemplare cu totul interioară a acestora.

Revenită în Italia, vederea ei s-a îmbunătăţit şi a înţeles, într-o viziune, ce drum avea să parcurgă. A văzut o scară, ca cea biblică, a lui Iacob, pe care urcau spre cer un şir de copile, fiecare dintre ele însoţită de un înger. A recunoscut-o între aceste copile pe una dintre tovarăşele sale, moartă de curând, care i-a spus să fondeze o “societate” pentru formarea tinerelor.

“Societatea” era numele ce se folosea în acel timp pentru a indica o oarecare asociaţie religioasă de laici sau laice, şi, de asemenea de preoţi, care, fără să intre într-un ordin religios, se angajau să trăiască integral evanghelia şi să-l slujească pe aproapele printr-o angajare plină de caritate.

 

Fondatoarea

 

Angela, fără să piardă timpul, a început îndată activitatea sa în parohie, dedicându-se catehismului, asistenţei celor bolnavi şi altor nevoi ale comunităţii. În 1529, s-a transferat la Brescia, unde le-a descoperit altor femei şi tinere, colaboratoare ale sale, legătura ei secretă cu Isus – votul fecioriei – şi angajarea sa de a-l servi în persoana aproapelui, înainte de toate, în copilele cele mai nevoiaşe. Douăsprezece dintre aceste colaboratoare, aparţinând diferitor condiţii sociale, au voit să-i urmeze exemplul şi s-au consacrat lui Cristos fără să îmbrace vreo haină călugărească şi rămânând fiecare în propria-i casă, pentru a putea fi întotdeauna, zi şi noapte, disponibile la cele mai variate nevoi, cum ar fi asistarea unui bolnav, ajutorarea unei văduve în treburile casnice, ajutarea copiilor orfani, predarea catehismului copiilor, curăţenia bisericilor...

Era spre anul 1533. Aşa s-a născut “Societatea Umilelor Sfintei Ursula” (Compagnia delle dimesse di sant’Orsola). Îşi ziceau “umile” pentru că nu îmbrăcau nobila haină a călugăriţelor, şi “ale sfintei Ursula” deoarece, neavând protecţia zidurilor unei mănăstiri, trebuiau să rămână în lume şi să rămână credincioase lui Cristos asemenea sfintei Ursula, care ştiuse să înfrunte martiriul împreună cu cele unsprezece însoţitoare ale sale.

Într-un timp în care bărbaţii se considerau unicii protagonişti ai istoriei şi instruirea, apanajul familiilor bogate, era rezervată numai lor, Angela şi primele sale însoţitoare au fondat o operă specifică pentru formarea tinerelor, în special, a celor mai sărace. Pentru ele au venit ursulinele, numite mai apoi şi “colegiale”, deoarece erau specializate tocmai în fondarea şi conducerea de internate şi colegii pentru fete.

Angela, văzând crescând în jurul ei o familie aşa numeroasă şi având o dorinţă mare de a-l sluji pe Cristos în orice nevoiaş, în timpul vieţii sale, a fondat mai bine de douăzeci şi patru de ramuri de ursuline, care, după moartea sa, au fost structurate în trei sectoare: ursulinele seculare, care trăiesc în familiile lor şi se dedică pentru orice operă de milostivire în parohiile în care trăiesc, ursulinele colegiale de viaţă comună, care se dedică instrucţiei tineretului, şi ursulinele de clauzură pentru viaţa contemplativă. Pentru toate este valabilă Regula dictată de Angela în douăsprezece articole simple, din care se degajă o iubire nemărginită faţă de Cristos, iubire ce se actualizează zi de zi în slujirea aproapelui în orice nevoie materială, intelectuală sau spirituală.

Educatoarea

 

Angela vrea să-şi dedice ultimii săi ani formării fiicelor sale. Pentru ele a dictat, în afara Regulii, şi Amintirile şi Testamentul spiritual. În Regulă, după ascultarea faţă de Biserică, depozitara şi garanta adevărului din evanghelie, le recomandă fiicelor sale ascultare faţă de glasul Duhului Sfânt, pentru a se adapta nevoilor umanităţii, fără să ajungă prizoniere ale tradiţiilor umane.

Acest principiu a fost foarte preţios pentru viaţa ursulinelor, care au ştiut să realizeze fără traume multe schimbări de-a lungul istoriei lor, fără să trădeze genuinul carismei. Deja în timpul său, Merici intuise ceea ce noi numim astăzi discernământul semnelor timpului.

În Testamentul spiritual, Angela a trasat liniile esenţiale ale metodei sale educative, bazată în întregime pe raportul de sinceră iubire între educator şi cel educat şi pe deplinul respect al libertăţii celuilalt. Astfel, le-a lăsat scris ursulinelor sale: “Vă implor să păstraţi amintirea şi să le ţineţi întipărite în minte şi în inimă pe toate fiicele (elevele) voastre, una câte una; şi nu numai numele lor, dar şi condiţia, şi temperamentul, şi starea, şi orice lucru care le priveşte. Ceea ce nu vă va fi dificil, dacă le îmbrăţişaţi cu adevărată dragoste... Străduiţi-vă să educaţi cu iubire şi cu mână plăcută şi dulce, şi nu cu forţa şi cu asprime; dar în toate să fiţi plăcute... Mai presus de toate, păziţi-vă de dorinţa de a obţine ceva cu forţa: pentru că Dumnezeu a dat fiecărui om liberul arbitru şi nu vrea să constrângă pe nici unul, ci doar propune, invită şi sfătuieşte. Nu spun însă că uneori nu trebuie folosită dojana şi severitatea la timpul şi locul potrivit... dar întotdeauna să fim determinate spre aceasta din caritate...“[2]   

Angela a plecat spre paradis la 27 ianuarie 1540.



[1] A. Merici, Ricordi, 7. Cit. în E. Lodi, I santi del calendario romano, Edizioni Paoline, Cinisello Balsamo 1990, pag. 79-80.

 

[2] Id., Testamento spirituale. Cit. în Liturgia orelor.

După Enrico Pepe, Martiri şi sfinţi din calendarul roman, Sapientia, Iaşi 2007.