Petru Damian în secolul al XI-lea, s-a străduit să păstreze seninătatea înlăuntrul său şi să o promoveze în afară, chiar şi atunci când caracterul său înflăcărat îl făcea un îndârjit biciuitor al viciilor timpului său. 

În biografia atribuită sfântului Medard, regele păgân Clovis a fost concetăţean şi chiar amic de jocuri în copilărie cu Sfântul Elefterie. Însuşi Medard i-a prezis că într-o zi va deveni episcop, adăugând că va avea parte de o viaţă grea, şi poate chiar de martiriu. 

Bernadeta Soubirous a fost canonizată sub numele de Maria Bernard; astfel se exprima legătura între numele Bernadeta şi numele Bernard. Acesta este un nume germanic, compus din: bero=urs şi hard= tare; la origine înseamnă urs puternic.

Iuliana este o tânără din oraşul Nicomedia (astăzi, Izmit, pe malul Mării Marmara), pe care însuşi tatăl ei, nereuşind să o determine de a renunţa la credinţa în Cristos şi hotărârea de a rămâne fecioară o dezmoşteneşte şi o acuză că e creştină. 

Numele lor de botez erau Constantin şi Mihai, dar ei sunt cunoscuţi ca Ciril şi Metodiu, numele de călugări. S-au născut la Tesalonic, actualul Salonic, pe atunci un târg important al Imperiului de Răsărit. Metodiu s-a născut între anii 815-816 şi Ciril, între anii 827-828. Tatăl, cu numele de Leon, era ofiţer, vicestrateg al regiunii, dar, în acelaşi timp, un creştin convins. Mama, Maria, iubitoare de Dumnezeu, îşi conducea numeroasa familie cu înţelepciunea femeilor biblice. Dintre cei şapte fii, se pare că primul a fost Metodiu şi ultimul a fost Ciril.

Numele lor de botez erau Constantin şi Mihai, dar ei sunt cunoscuţi ca Ciril şi Metodiu, numele de călugări. S-au născut la Tesalonic, actualul Salonic, pe atunci un târg important al Imperiului de Răsărit. 

În ziua de 14 februarie, se comemorează şi doi martiri cu numele Valentin. Comemorarea lor a dat numele la o simpatică tradiţie, foarte răspândită în ţările anglo-saxone. Deoarece în Evul Mediu se credea că, în această zi, păsările, simţind apropierea primăverii, începeau să-şi facă cuiburile, s-a considerat că sărbătoarea Sfântului (Sfinţilor) Valentin este începutul redeşteptării anuale la viaţa nouă, deci a iubirii dătătoare de viaţă.

Această foarte tânără martiră spaniolă, care în mozaicurile Bisericii „Sf. Apolinar cel Nou” din Ravena este reprezentată între alte două martire adolescente, Agnesa şi Cecilia, pare să fie una şi aceeaşi persoană cu cele două sfinte numite Eulalia şi amintite de „Martirologiul Roman”, la 12 februarie şi la 10 decembrie. Prima, cinstită la Barcelona, ar fi fost martirizată sub Diocleţian (284-305); a doua - martirizată la Merida în timpul tetrarhiei (Maximilian, Constantin, Diocleţian, Galeriu) de la 295 la 305.

Faptele amintite în comemorarea aceasta s-au petrecut într-o mică localitate de la poalele Munţilor Pirinei, localitate numită Lourdes, în anul 1858. În ziua de 11 februarie, tânărei Bernadeta Soubirous, în vârstă de 14 ani i s-a arătat Sf. Fecioară.

Cunoaştem puţin sau aproape nimic despre viaţa sa pământească. Evident, s-a născut la Norcia şi se pare că deja de copilă a voit să se consacre în totalitate lui Dumnezeu, ducând o viaţă de reculegere în casa sa. 

O tânără fecioară, cu numele Apolonia, mai înainte de a fi arsă de vie, a fost supusă unor chinuri îngrozitoare. „Toţi se reped în casele creştinilor” – scrie cu amărăciune Dionisie.

S-a născut în Sudan, în anul 1869, şi, răpită la vârsta de 7 ani, a fost vândută de mai multe ori. La 21 de ani primeşte botezul şi îşi dedică viaţa Domnului care i-a arătat atâtea forme de iubire.

Tatăl său era senator al Serenissimei, iar mama sa era descendentă a dogilor. Ieronim, totul i-a mers din plin până în acea celebră zi de 27 august 1511, când, dintr-o dată, s-a aflat în lanţuri, ca şi cum ar fi fost un periculos delincvent. 

Tot din părţile Nordului, mai precis din Anglia, este şi Sfântul Richard, despre care „Martirologiul Roman”, la ziua de 7 februarie, scrie: „La Lucca, în Toscana, înmormântarea Sfântului Richard, Regele Angliei, care a fost tatăl sfântului Villebald, episcop de Einchstadt, şi al sfintei Valburga, fecioară”.

Puţine Biserici ale epocii moderne au un număr de martiri aşa cum este cazul celei japoneze, deoarece, după primii 26, din anul 1597, le-au urmat cel puţin alţi 205 în arcul de timp ce se întinde de la 1617 la 1632.