en-USro-RO

| Login
Monday, March 30, 2020

Sfânta Maică Biserică socoteşte de datoria ei să celebreze printr-o comemorare sacră, în anumite zile din cursul anului, opera mântuitoare a Mirelui său divin. În fiecare săptămână, în ziua pe care a numit-o duminică, ea sărbătoreşte Învierea Domnului, pe care, o dată pe an, o celebrează împreună cu fericita lui pătimire, prin marea solemnitate a Paştelui.

Pe lângă aceasta, ea desfăşoară în ciclul anual, întregul mister al lui Cristos, de la întrupare şi naştere până la Înălţare, la ziua Rusaliilor şi până la aşteptarea fericitei speranţe şi a venirii Domnului.

Celebrând astfel misterele răscumpărării, ea deschide credincioşilor comorile virtuţilor şi meritelor Domnului său, actualizându-le într-un fel în tot decursul timpului, pentru ca astfel credincioşii să vină în contact cu ele şi să se umple de harul mântuirii.

(Conciliul al II-lea din Vatican, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum Concilium 102).

30 martie 2020

Cine ar putea să explice legătura iubirii lui Dumnezeu? 

Din Scrisoarea către corinteni a sfântului Clement I, papă 
(Nr. 49-50: Funk 1, 123-125) 


Cine are iubire în Cristos, să pună în practică poruncile lui Cristos. Cine ar putea să explice legătura iubirii lui Dumnezeu? Cine ar fi în stare să exprime măreţia fru­museţii sale? Înălţimea la care ne duce iubirea nu poate fi exprimată prin cuvinte. Iubirea ne uneşte cu Dum­nezeu, iubirea acoperă o mulţime de păcate (1Pt 4,8), iubirea pe toate le suportă, pe toate le îndură cu răbdare; în iubire nu este meschinărie, nu este mândrie; iubirea nu cunoaşte diviziunea, nu duce la revoltă; iubirea le face pe toate în armonie; prin iubire, toţi aleşii lui Dumnezeu au ajuns la desăvârşire; fără iubire, nimic nu-i este plăcut lui Dumnezeu. Prin iubire, Dumnezeu ne-a atras la sine: datorită iubirii pe care a avut-o faţă de noi, Domnul nostru Isus Cristos, din voinţa divină, şi-a vărsat sân­gele pentru noi, şi-a dat trupul pentru trupul nostru, viaţa sa pentru viaţa noastră. 
Iată, preaiubiţilor, ce lucru mare şi minunat este iubirea! Perfecţiunea ei nu poate fi exprimată! Cine ar fi vrednic să se afle în ea, în afară de cei pe care Dum­nezeu a voit să-i facă vrednici? De aceea, să-l rugăm şi să cerem de la milostivirea lui să fim găsiţi în iubire liberi de orice înclinaţie omenească şi nevinovaţi. Toate generaţiile de la Adam până în prezent au dispărut; însă cei care, prin harul lui Dumnezeu, au ajuns la desă­vârşirea iubirii vor intra în locuinţa sfinţilor şi se vor arăta atunci când Cristos va veni să ne viziteze în împă­răţia sa. Căci este scris: Intraţi în camerele voastre chiar şi pentru un scurt timp, până ce va trece mânia mea şi furia mea; atunci îmi voi aminti de ziua favorabilă şi vă voi scoate din mormintele voastre (cf. Is 26,20; Ez 37,12). 
Fericiţi suntem noi, preaiubiţilor, dacă vom împlini poruncile Domnului în armonia iubirii, pentru ca, prin iubire, să ni se ierte păcatele. Căci este scris: Fericiţi sunt cei cărora li s-a iertat fărădelegea, cărora li s-a acoperit păcatul! Fericit este omul căruia Domnul nu-i ia în seamă greşeala şi în sufletul căruia nu este prefă­cătorie (cf. Ps 31,1). Această proclamare de fericire se referă la toţi cei pe care Dumnezeu i-a ales prin Isus Cristos, Domnul nostru; lui să-i fie slavă în vecii veci­lor. Amin.