en-USro-RO

| Login
Monday, October 26, 2020

Sfânta Maică Biserică socoteşte de datoria ei să celebreze printr-o comemorare sacră, în anumite zile din cursul anului, opera mântuitoare a Mirelui său divin. În fiecare săptămână, în ziua pe care a numit-o duminică, ea sărbătoreşte Învierea Domnului, pe care, o dată pe an, o celebrează împreună cu fericita lui pătimire, prin marea solemnitate a Paştelui.

Pe lângă aceasta, ea desfăşoară în ciclul anual, întregul mister al lui Cristos, de la întrupare şi naştere până la Înălţare, la ziua Rusaliilor şi până la aşteptarea fericitei speranţe şi a venirii Domnului.

Celebrând astfel misterele răscumpărării, ea deschide credincioşilor comorile virtuţilor şi meritelor Domnului său, actualizându-le într-un fel în tot decursul timpului, pentru ca astfel credincioşii să vină în contact cu ele şi să se umple de harul mântuirii.

(Conciliul al II-lea din Vatican, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum Concilium 102).

26 octombrie 2020

Faceţi pocăinţă

Din Scrisoarea către corinteni, a sfântului Clement I, papă,

(Cap. 7, 4 – 8, 3; 8, 5 – 9, 1; 13, 1-4; 19, 2: Funk 1, 71-73.77-79.87)

 

Să ne aţintim privirea asupra sângelui lui Cristos, pentru a înţelege cât este de preţios în faţa lui Dum­nezeu, Tatăl său: a fost vărsat pentru mântuirea noastră şi a adus lumii întregi harul pocăinţei.

Să străbatem cu mintea toate epocile lumii şi să vedem că în fiecare generaţie, Domnul a acordat mod şi timp pentru pocăinţă tuturor celor care au fost dispuşi să se întoarcă la el. Noe a fost vestitorul pocă­in­ţei, iar cei care l-au ascultat au fost salvaţi. Iona a predi­cat ninivitenilor distrugerea, şi aceştia, făcând pocăinţă pentru păcate, l-au făcut pe Dumnezeu să se îndure de ei, prin rugăciuni, şi au dobândit mântuirea, deşi nu aparţineau poporului lui Dumnezeu.

Nu au lipsit niciodată slujitori ai harului divin care, inspiraţi de Duhul Sfânt, să predice pocăinţa. Însuşi Stăpânul tuturor lucrurilor a vorbit despre pocăinţă, anga­jându-se cu jurământ: Viu sunt eu, spune Domnul, nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă; şi adaugă acele cuvinte pline de bunătate: Casa lui Israel, îndepăr­tează-te de păcatele tale. Spune fiilor poporului meu:

Chiar dacă păcatele voastre ar ajunge de la pământ să atingă cerul, dacă ar fi mai roşii decât carminul şi mai negre decât păcura, este suficient să vă întoarceţi din toată inima şi să mă numiţi Tată, şi eu vă voi trata ca pe un popor sfânt şi voi asculta rugăciunea voastră (cf. Ez 33,11; Os 14,2; Is 1,18 etc.).

Voind să-i facă pe cei pe care îi iubeşte să se bucure de bunurile convertirii, el a pus ca sigiliu al cuvântului său voinţa sa atotputernică.

De aceea, să ascultăm de voinţa sa minunată şi glori­oasă. Să ne prosternăm înaintea Domnului, implorân­du-l să fie milostiv şi binevoitor. Să ne convertim cu sinceritate la iubirea sa. Să respingem orice faptă rea, orice fel de neînţelegere şi gelozie care duce la moarte.

Să fim deci umili cu duhul, fraţilor, şi, lăsând la o parte orice lăudăroşenie, mândrie şi mânie, să punem în practică ceea ce este scris. Căci Duhul Sfânt spune: Să nu se laude înţeleptul cu înţelepciunea sa, nici cel puter­nic cu puterea sa, nici cel bogat cu bogăţia sa, dar cel care vrea să se laude, în Domnul să se laude, căutân­du-l şi practicând dreptul şi dreptatea (cf. Ier 9,23-24; 1Cor 1,31 etc.). Să ne amintim, mai ales, de cuvintele Domnului Isus atunci când îndemna la blândeţe şi la răbdare.

De fapt, aşa a spus: Fiţi milostivi, ca să obţineţi milă; iertaţi, ca să vi se ierte; aşa cum veţi face altora, aşa vi se va face şi vouă; daţi şi vi se va da; nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; fiţi binevoitori şi veţi afla bunăvo­inţa; cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura şi vouă (cf. Mt 5,7; 6,14; 7,1.2.12 etc.).

Să fim statornici în acest precept şi în aceste porunci, ca să putem umbla, cu toată umilinţa, în ascultarea faţă de sfintele sale sfaturi. Căci Sfânta Scriptură spune: Asupra cui se va aşeza privirea mea, dacă nu asupra celui care este umil şi paşnic şi se teme de cuvintele mele? (cf. Is 66,2).

De aceea, trăind evenimente mari şi însemnate, să alergăm spre scopul păcii, pregătit pentru noi încă de la început şi să ne fixăm privirea către Tatăl şi Creatorul

întregii lumi, aspirând cu tărie la minunatele şi îmbel­şugatele daruri şi binefaceri ale păcii sale.