en-USro-RO

| Login
Saturday, January 19, 2019

Calendarul zilei

Sâmbătă, 19 ianuarie 2019

Sfintii zilei
Ss. Marius și Marta, soți m.
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna 1 de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, I
Lectionar
Evr 4,12-16: Sã ne apropiem cu încredere de tronul harului!
Ps 18: Cuvintele tale, Doamne, sunt duh și viațã.
Mc 2,13-17: Nu am venit sã-i chem pe cei drepți, ci pe cei pãcãtoși.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna 1 de peste an

Sfânta Maică Biserică socoteşte de datoria ei să celebreze printr-o comemorare sacră, în anumite zile din cursul anului, opera mântuitoare a Mirelui său divin. În fiecare săptămână, în ziua pe care a numit-o duminică, ea sărbătoreşte Învierea Domnului, pe care, o dată pe an, o celebrează împreună cu fericita lui pătimire, prin marea solemnitate a Paştelui.

Pe lângă aceasta, ea desfăşoară în ciclul anual, întregul mister al lui Cristos, de la întrupare şi naştere până la Înălţare, la ziua Rusaliilor şi până la aşteptarea fericitei speranţe şi a venirii Domnului.

Celebrând astfel misterele răscumpărării, ea deschide credincioşilor comorile virtuţilor şi meritelor Domnului său, actualizându-le într-un fel în tot decursul timpului, pentru ca astfel credincioşii să vină în contact cu ele şi să se umple de harul mântuirii.

(Conciliul al II-lea din Vatican, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum Concilium 102).

19 ianuarie 2019


Legea a fost dată prin Moise; harul însă şi adevărul au venit prin Isus Cristos

Din Predicile sfântului Leon cel Mare, papă
(Pred. 51, 3-4.8: PL 54, 310-311.313)

Domnul îşi arată gloria sa în prezenţa multor martori şi face să strălucească acel trup, care este comun tutu­ror oamenilor, de atâta strălucire, încât faţa sa devine strălucitoare ca soarele şi hainele sale egalează albul zăpezii.
Fără îndoială, această schimbare la faţă voia, mai ales, să îndepărteze din sufletul ucenicilor scandalul crucii, pentru ca umilirea pătimirii, acceptată în mod voluntar, să nu zdruncine credinţa lor, din moment ce le era revelată măreţia sublimă a demnităţii ascunse a lui Cristos.
Însă, conform unui plan nu mai puţin providenţial, el dădea un fundament solid speranţei sfintei Biserici, pentru ca tot trupul lui Cristos să-şi dea seama de ce transfigurare va avea parte şi pentru ca şi mădularele să spere participarea la acea glorie, care a strălucit în cap.
Despre această glorie, însuşi Domnul, vorbind des­pre maiestatea venirii sale celei de-a doua, a spus: Atunci, cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor (Mt 13,43). Acelaşi lucru îl afirmă şi apos­tolul Paul, spunând: Eu consider că suferinţele timpu­lui prezent nu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela (Rom 8,18). Într-un alt loc spune: Voi sunteţi morţi şi, de acum, viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dum­nezeu! Când se va arăta Cristos, viaţa voastră, atunci şi voi veţi fi arătaţi împreună cu el în glorie (Col 3,3.4).
Dar, pentru a-i întări pe apostoli în credinţă şi pentru a-i duce la o cunoaştere perfectă, în acea minune a fost o altă învăţătură. De fapt, Moise şi Ilie, adică Legea şi Profeţii, au apărut ca să vorbească cu Domnul, pentru ca în prezenţa celor cinci persoane să se împlinească exact ceea ce este spus: Orice hotărâre să fie înteme­iată pe declaraţia a doi sau trei martori (Mt 18,16).
Ce anume este mai stabil, mai trainic decât acest cuvânt, la a cărui proclamare se unesc în acord perfect glasurile Vechiului şi Noului Testament, şi, împreună cu învăţătura evanghelică, colaborează documentele vechilor mărturii?
Paginile unuia şi ale celuilalt Testament concordă în mod reciproc şi cel pe care vechile simboluri l-au promis, sub văl, este revelat de strălucirea gloriei pre­zente. Pentru că, aşa cum spune sfântul Ioan: Legea a fost dată prin Moise, harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos (In 1,17). În el s-au împlinit promisiunile figurilor profetice şi s-a realizat sensul preceptelor legale: prezenţa sa demonstrează că profeţiile sunt adevărate, iar harul face posibilă respectarea poruncilor.
Aşadar, la vestirea evangheliei, să se întărească cre­dinţa voastră, a tuturor, şi nimeni să nu se ruşineze de  crucea lui Cristos, prin care lumea a fost răscumpărată.
Nimeni să nu ezite să sufere pentru dreptate, nimeni să nu se îndoiască de primirea recompensei promise, pentru că prin oboseală se trece la odihnă şi prin moarte se ajunge la viaţă. Asumând slăbiciunile condiţiei noastre, şi noi, dacă vom persevera în mărturisirea şi în iubirea lui, vom repurta aceeaşi victorie şi vom do­bândi răs­plata promisă.
Deci, fie pentru a respecta poruncile, fie pentru a suporta opoziţiile, să răsune mereu în urechile noastre glasul Tatălui care spune: Acesta este Fiul meu cel iubit în care este mulţumirea mea. Ascultaţi de el! (Mt 17,5).